Valencia, Mon Amour

A trecut aproape o luna de la Maratonul de la Valencia si uite-ma din nou in drum spre… Valencia. Acum un an, tot aici, am trecut bariera celor trei ore, iar acum ne-am intors sa vedem cat de jos putem cobori. Daca pana acum eu si Tudor ne-am antrenat oarecum dupa ureche, intr-un bun sfarsit ne-am dat seama ca, daca vrem sa avansam, trebuie sa apelam la putin ajutor din partea cuiva competent. Asa am cunoscut-o pe Mihaela Botezan (Miha de acum inainte), undeva pe la mijlocul lunii septembrie, imediat dupa ce ne-am intors de la Podersdorf. Atunci i-am si spus planurile noastre pentru maratonul de la Valencia din noiembrie.

Catalin si Miha in drum spre Brazilia

Catalin si Miha in drum spre Brazilia

Aveam la dispozitie o luna jumatate sa pregatesc un maraton de 2h 45m in aceleasi conditii de pana atunci: job de la 8 la 17, bazin dimineata la 6 de trei ori pe saptamana si bicicleta in ziua de pauza de alergare. De ceva vreme oboseala incepuse sa se acumuleze si am decis sa ma concentrez doar pe antrenamentul de alergare, care urma sa ma tina ocupat in fiecare zi dupa ce ieseam de la birou.

Cu toate ca ziua se scurta foarte repede si era din ce in ce mai frig am reusit sa respectam disciplina pe care Miha ne-a impus-o. Radeam cu Tudor la inceput cand ne-am dat seama ca cei 8-10k pe care ne punea Miha sa-i alergam intr-o prima faza erau doar incalzirea pentru antrenamentul specific ce urma. Cel mai important antrenament era cel de miercuri cand facem intervale, long run-ul era in weekend (20-30k) si in rest tempouri de 14-16k la diferite intensitati. Asa am ajuns sa facem undeva la 90k pe saptamana / 350k pe luna. Si, pana in ultima zi inainte sa mergem la Valencia, am tot alergat…

Catalin impreuna cu parintii lui

Catalin impreuna cu parintii lui

La Valencia am zburat sambata dimineata, tot in ziua aceea am mers sa ne luam kiturile de start, acesta fiind duminica dimineata la 9. Anul acesta m-am hotarat sa ii iau cu mine si pe pe mama si pe tata ca sa vada si ei ce inseamna un eveniment sportiv de dimensiunea maratonului de la Valencia, dar sa se si asigure ca la finalul cursei sunt bine si sa nu-si mai faca griji.

In dimineata cursei am luat-o pe Miha si am incercat sa ajungem cat mai in fata in coloana, ca sa pierdem cat mai putin timp in aglomeratia de la start. Trebuia sa alergam sub 2h 43m, baremul de tara pentru JO de la Rio pentru proba de feminin. Am alergat impreuna si din 10 in 10 km am tras cate un gel GUstos. 🙂 Pe ceas am functionat in prima jumatate a cursei si fara nicio problema: sub 3:55 m/km, dar nu mai tare de 3:50; semimaratonul l-am alergat in 1h 21m si totul a mers perfect pana la km 27.

Catalin la finish

Catalin la finish

Aici au inceput sa apara niste crampe la nivelul coastelor care, pana la finalul cursei, s-au tot extins ingreunandu-mi foarte tare respiratia. Am fost nevoit sa incetinesc. Final de cursa: 2h 48m, un rezultat de care sunt foarte multumit pentru am simtit evolutia fata de anul trecut.

Cu siguranta, vom reveni si in 2016 la Valencia pentru ca este un eveniment sportiv excelent din toate punctele de vedere: organizare, numar de participanti (18000 de maratonisti), traseu, iar sustinatorii de pe margine sunt absolut fantastici!

Tudor si Catalin dupa finish

Tudor si Catalin dupa finish

Vreau sa ii felicit pe Dacian si pe Doru care au alergat primul lor maraton, si sunt convins ca nu si ultimul, pe drum spre Cluj incepand deja discutiile despre urmatoarea locatie de maraton. 🙂 De asemenea il felicit pe Tudor pentru noul PB si pe toti clujenii care au alergat la Valencia (cred ca jumatate de avion eram alergatori! ^^)

Am revenit in Spania, in Alcossebre, unde am inceput un cantonament de jumatate de an, la finalul caruia imi doresc sa fac baremul pentru maratonul (2h 19m) de la JO de la Rio de anul viitor. Mihaela ma va indruma pentru realizarea acestui obiectiv, iar eu sunt pregatit sa dau tot ce pot!

Pentru toate astea trebuie sa multumesc celor de la Cloud Troopers Intl pentru tot suportul si tuturor celor care m-au incuraj si sprijinit sa fac asta. E o sansa care nu vine de prea multe ori in viata, am sa dau tot ce pot ca sa reusesc!

Catalin Sanpetrean

Despre Catalin Sanpetrean

Catalin a alergat primul semimaraton in 2011, incercand sa-i demonstreze surorii lui ca se poate alerga si fara a avea un antrenament si un echipament potrivit. Un an mai tarziu alerga primul lui maraton. Lucrurile au evoluat si din 2013 acesta se antreneaza pentru competitii de triatlon pe distanta lunga, Ironman. In septembrie 2014 a terminat primul sau IM. Acum e de 4xIM.

Niciun raspuns la Valencia, Mon Amour

Lasa un raspuns

Adresa ta de email nu va fi publicata. Campurile obligatorii sunt marcate cu *