The IRONTrain…

gr72Cu minute bune inainte de start ma tot holbam la tabla cu echipele si timpii de start si ma gandeam: oare de ce nu le-am zis Irontrain? Ironteam & friends suna mai mult a iesire la picnic pe 2 roti.

Poti spune orice despre GR7 de la Podul Olt, dar numai picnic pe 2 roti nu a fost…..144 Km, 1000+ diferenta de nivel (depinde pe care Garmin il intrebi), 4 urcari mai mult sau mai putin ‘provocatoare’

 

 

Pe scurt, ne-am propus o clasare cat de sus. Echipa era solida, stiam ca daca nu avem probleme, ne putem respecta timpul de 4:15-4:20, care era in mod sigur un timp de minim top 5. Din Ironteam au fost Daniel si Tudor iar friends Mihai,Paul,Sandor si Zsolt (ordinea nu are nicio importanta πŸ™‚ ). DinΒ  nou, cunoscandu-i pe fiecare, stiam ca echipa poate trage pentru o clasare foarte buna.

Problema era ca nu am rulat niciodata impreuna, roata la roata, in regim de cursa. Evident, cu Tudor si Paul am tot iesit, dar 3 nu sunt 6 insirati la cativa cm unii de altii.

Asa ca am facut noi o mica sedinta tehnica ad-hoc, am stabilit ritumul: mediu la inceput, tinem grupul unit, pastram ceva pt Zagon, fiecare trage cate 1 min la inceput, 30 sec pe final cand suntem obositi, semnalizam, etc πŸ™‚

 

Vine si momentul startului, ne aliniem echipa, predam declaratiile, glumitzele de rigoare, anumite emotii, ne striga numele fiecaruia pe rand, 5….4…3..2.1 START.

Si dusi am fost.

Ne-am obisnuit repede cu IRONtrain-ul, ne schimbam in fata cum am stabilit, ritm mediu, inca mai povesteam si glumeam …. evident, asa e intotdeauna la inceput πŸ™‚

Ritmul a fost ridicat, probabil putin prea ridicat uneori dar , ce sa-i faci…adrenalina, vantul, faptul ca inca nu esti obosit. Totul era in grafic : Harman, Bod….pana cand in Sf Gheorghe aud in spate un zgomot specific de ..lant rupt. Am zis ups, gata cu Irontrain. Ca ‘norocul’ a fost doar o caseta deplasata, care ne-a costat doar niste timp dar important e ca am putut continua.

Am urcat Sugas Bai fara pretentii avand in vedere incidentul, am zis ca ne pastram pentru Zagon. Din Sf Gheorghe am luat-o catre Reci (cine mai tine minte primele triatloane acolo πŸ™‚ ) si repede repede apare Zagonul in zare. Viteza era mare, trenul mergea ca uns. Sincer, senzatia de viteza continua chiar si intr-un minipluton e fantastica. Doar ca pentru viteza respectiva, trebuie lucrat. Chiar si cand stai la trena..

Fiindca veni vorba de lucru, pe la km 75-80 am simtit ca….apare oboseala. Am zis hatz, not good, ce ma fac pe Zagon? Catarare de 6km +, panta medie de 6%, macadam, not easy…

Am mai luat un gel, strans din..dinti si uite macadamul, gata soseaua, incepe catararea. Si a fost…..extraordinar. Are Zagonul ceva ….chiar daca nu e asfaltat, pietre multe, dar….are un farmec. Care creste odata cu panta πŸ™‚ Ce e important e ca IRONTrain a luat KOM-ul pe Zagon. Tananana.

Odata trecut Zagonul, dupa un scurt pitstop obligatoriu pentru apa (oare am uitat sa mentionez ca era teribil de cald, probabil undeva la 3x+???) ne-am indreptat catre Intorsura Buzaului. Ultima catarare iar de acolo, 33 km ramasi, fals plat catre Podul Olt.

Problema era ca deja mergeam sustinut de 3 ore, caldura mare mon’cher, efort, iar efectele nu au inceput sa apara. Asa ca am hotarat ca cei care nu mai pot trage raman in spate, restul care mai au energie se rotesc la trena. Era singura solutie. La baza coborarii ma consult cu Mihai: Dani cum facem, ne rupem? Hai sa vedem ce iese…..

Si cam asa a fost: 33 km cu tot ce am mai avut in noi. Il re-citez pe Zsolt: with no matches to burn. Usor, usor am ramas 3 la trena. Dar am mers toti 6 ca eroii. Au fost km grei. Rapizi, dar grei. Am mai depasit echipe pe parcurs si am trecut linia de sosire cu certitudinea ca daca mai erau 100 m cadeam jos.

Dar a meritat. Spun cu mana pe inima ca spiritul de echipa, lucrul impreuna, deciziile, modul in cate ne-am ajutat au facut din GR7 unul din cele mai extraordinare evenimente la care am participat. Si deja ne gandim la partea a 2-a din toamna ;))

gr73

Daca e sa tragem linie….

 

Nu conteaza cine a tras mai mult, cine a avut probleme sau nu:Β  am mers 4 ore jumate ca ‘posedatii’.

La limita.

Asa am terminat, toti: WITH NO MATCHES TO BURN.Β 

 

>>> IRONTrain, MISSION ACCOMPLISHED! <<<<

Daniel Szatmari

Despre Daniel Szatmari

Inotul l-a practicat de mic, cu bicicleta oricine stie merge iar alergatul, pff... e doar umblat in ritm vioi, nu? Asa ca pasul urmator era evident triatlonul.

Niciun raspuns la The IRONTrain…

Lasa un raspuns

Adresa ta de email nu va fi publicata. Campurile obligatorii sunt marcate cu *