Acum mi se pare simplu: 2h:58min!

Maratona di Roma 2015

Acum mi se pare simplu: 2:58!

Poate-o sa fac un skip la race reportul despre Maratonul de la Valencia, de la care am amintiri triste si la care spuneam ca am mers destul de prost – 3h:20min, ce-i drept la dupa 2 saptamani in care am tras o gripa dupa mine si am avut o pauza totala de la orice antrenament. Dar cum nu aceasta este subiectul, sa vorbim despre lucrurile placute: Maratonul de la Roma.

Cum – dupa mine – un varf de forma nu-l ai in perioada imediat dupa iarna, nu-mi faceam mari iluzii legate de Roma. Asa ca, as fi fost multumit daca mergeam un 3:05-3:10, fara probleme ulterioare. In plus, Roma fiind valurita, imi aminteam cu groaza de anul 2013 – cand am dat piept cu primele coline. Cert este ca am plecat de acasa setat pe putin peste 3h, cu care as fi fost foarte multumit. In schimb, fara sa-mi dau seama – antrenamentul de alergare din aceasta iarna a fost unul dintre cele mai consistente de pana acum. Chiar daca n-a fost un volum mare, distributia fiind:
ianuarie : 220km, medie 5:12
februarie: 253km, medie 5:01
martie: 249km, medie 4:45
calitatea antrenamentelor a avut mult de suferit, evident, in sensul bun al cuvantului ;-). Asa ca schimband multe pareri cu Daniel Szatmari (care este si mai meticulos decat sunt eu si care momentan este sub influenta 80/20 Running a lui Fitzgerald), adaptand putin din programul lui, am structurat antrenamentele in modul urmator, pe saptamana:
1*speedwork – 1min tare + 1min easy* 10 ori / sau 400m tare + 400 easy * 10 sau mai multe ori

1*tempo- 2km incalzire la 5min + 3km la 4:40-4:30 + 2km la 4:30-4:20 + 1km tare + 2km cool down

1*long run – peste 20km, de regula cu ultimii 3km fast finish

1*easy run – 8-12km

1* very easy run – 8km, de regula foarte incet, cel mai probabil dupa o zi grea de bazin

si eventual inca o zi pe saptamana in care faceam 2 antrenamente de alergat. Evident, ne-am tinut amandoi de program cu strictete, am tras pe zapada, ger si toate cele ;-)…iar cireasa de pe tort a fost o tura de 24km care-a presupus 1200m easy + 400m hard * 14 ori.
Nu au fost modificari seminificative fata de ce faceam anul trecut, dar o mai buna gestiune a timpului, odihna mai multa, antrenamentul cu un anume scop…well…toate acestea si-au spus cuvantul. Oricum, pentru un maraton sub 3h fie esti dotat de la natura, fie muncesti mult. Alta varianta eu nu vad…:-) In rest, bazin si bicicleta pe trainer in mod obisnuit, la sfarsitul saptamanii acumuland undeva la 10-12h de antrenament.

Evident, easy, tare sunt relative 🙂 – la mine hard incepe de la 3:40 in jos, easy este undeva de la 4:40 in sus…Din fericire nu m-am chinuit de unul singur – cum spuneam – Dani a fost om de baza, Vio si Adi Toma, ne-au injurat de cateva ori (dar s-au tinut bine de program), Cata a cam tras chiulul, dar el oricum alearga sub 3h fara prea mult antrenament ;-). Ah, si Radu Vadan care vroia sa-mi rupa picioarele la cate-un trail, dar inca nu i-a iesit :D, si nici trailul nu-mi place mai mult decat imi placea inainte. Adica deloc. Dar pentru ca-i baiat de treaba am zis ca imi pot calca pe inima si ma pot murdari putin din cand in cand…

Nu stiu daca antrenamentele de inot au ajutat foarte mult, in schimb noul antrenor – Philgas 😉 – a tras si trage in diverse moduri de mine atat la propriu cat si la figurat – toate antrenamentele de inot le facem de la ora 6am, si dureaza cam pana la 7:30, asa ca exercitiile de stretching si core de dupa sigur au fost de folos. In plus, ce poate fi mai fain ca dupa bazin sa bei cafea cu antrenorul si cu colegii de suferinta 🙂 – Rares, Dan si Cata.
Aceasta a fost baza de iarna aceasta, pe care acum cred ca am subestimat-o putin, deoarece mi-a fost mai de folos decat as fi crezut.

Era sa uit un detaliu important. In perioada ianuarie – martie, am trecut la o dieta very low carbs, low fat, high protein. Cei care ma cunosc stiu ca am facut chiar o mica obsesie in eliminatul zaharului 😉 – eu care beam de regula zahar cu cafea am renuntat de tot la zaharul procesat, paste, paine (nu ca as fi mancat prea multa oricum), cartofi sau alte surse de carbs – si am trecut pe legume, carne rosie, lactate slabe si naut, scopul fiind sa-mi obisnuiesc corpul sa arda eficient grasime, nu doar glicogen. Daca in primele 2 saptamani a fost foarte greu, ulterior m-am obisnuit, avand acelasi randament la antrenamente ca si pana in momentul in care ma indopam cu carbohidrati. Lesson learned pentru viitor, side-effect-ul fiind si o pierdere de vre0 3kg – probabil ca aceeasi dieta o voi urma si in perioada de dinainte de Ironman-ul de la Copenhaga…

Asadar, vineri 20.03 imbarcarea la 6 dimineata in Wizz-ul de Bologna. Trupa celor 6 avea totul bine calculat -trebuia sa ajungem in Florenta, sa facem putin sightseeing si sambata eu cu Dani sa mergem frumos la Roma, unde ne intalneam cu Cata, care era deja acolo. Din pacate planurile de acasa nu seamana cu cele din targ, Wizz-ul de Bologna avand o intarziere de 1h, iar noi ajungand in gara din Bologna cu 7 minute inainte de-a pleca trenul si evident – am reusit performanta sa ne urcam in cel gresit…care mergea…la Roma ;-).

Unexpected Rome...

Unexpected Rome…

Din fericire transportul in Italia este rapid, asa ca am ajuns in vreo 2h, ne-am plimbat prin Roma vreo 3h si spre seara ne-am intors in Florenta ;-). Iar sambata eu si Dani, evident, ne-am reintors la Roma. Din pacate la Roma totul a fost rapid – ne-am dus ata sa ne luam kit-ul – eu primind confirmarea unui numar de start prost, in sectorul C, deoarece italienii nu mi-au actualizat timpul de maraton in ciuda a multor emailuri trimise (iar pe siteul lor nicicum nu reusesc sa-l modific), seara niste pizza si la culcare. A doua zi a fost o zi care-a inceput cum nu se putea mai prost – ne-am trezit – ploua 😉 si mai era si relativ frig.

The before pic

The before pic

Doua metrouri schimbate si-am ajuns la start, am stat la o coada de 10 minute pana am prins liber la o toaleta ecologica (not :D) dupa care ne-am indreptat spre zona de start. Aici a trebuit sa fac o mica marsavie (sper sa-mi fie iertata)- startul din blocul C nu m-ar fi avantajat deloc, asa ca intr-un moment de neatentie al celor care vegheau zona de intrare am reusit sa ma strecor in B si le-am facut o surpriza placuta lui Cata & Dani :D. Cursa in sine a fost liniara de la un capat la celalalt, probabil cel mai bun maraton pe care l-am terminat pana acum.

N-am avut nici un moment de cadere, m-am dus constant si am avut sentimentul placut ca pentru prima data, eu controlez ostilitatile. Cum spuneam – plecasem pregatit sufleteste pentru un 3:05 sau putin mai mult – planul l-am schimbat dupa primii 5km, care-au trecut destul de repede. Am facut un check, picioarele mergeau asadar am decis cu Cata sa alergam impreuna in acelasi ritm – undeva la 4:07-4:08 – aceasta insemnand un timp de 2:56-2:57. Grazie 360 Sport ;-), la mine am avut urmatoarele: 1 pachet de GU Chomps, care-s bune de mestecat cand te plictisesti ;-), 1 magneziu de la Nutrend pe care l-am luat preventiv la km 10 (strict preventiv, n-am mai avut carcei de multa vreme), 1 Gutar pe care l-am impartit in 2 si l-am terminat pe la km 23, si 2 geluri GU – un Roctane  (cu cafeina) si unul normal Tri-berry – pe care le-am ras la km 15 si 25. In rest deoarece mi s-a facut foame :D, m-am servit de la 2 puncte de alimentare cu biscuiti – in total vreo 8 bucati. De apa n-am avut mare nevoie datorita temperaturii joase, undeva la vreo 12-14 grade si ploii care-a incetat la vreo 3.5h de la start.

De Cata m-am distantat pe la km 37 cand pe el il apasa intr-un mod neplacut vezica, iar pe la km 40 am incercat sa mai urc cateva locuri in clasamentul general – stiam ca pot duce ultimii km intr-un ritm ceva mai tare – asadar locul 214, cu timpul de 2:58:04. Cum spuneam – pentru sub 3h, parerea mea este ca:

1. fie ai genetica necesara

2. te antrenezi mult si cu cap (si focusul ramane pe alergat, restul (bike, swim) fiind pe locul 2)

…si toate planetele din ziua cursei se aliniaza. Aaaah, si sa nu uit – poate nici presiunea suplimentara pe care ti-o faci singur, zicandu-ti “Asta-i cursa pe care trebuie s-o termin sub 3”, asa cum am facut la Berlin

Evident, tot raul spre bine – deoarece disconfortul de dimineata – ploaia, temperatura, vremea mohorata – s-au transformat intr-un avantaj pe care l-am constientizat la timp, chiar inainte de start, si am avut pana la urma cele mai bune conditii sa termin cu bine cursa. Daca erau 25 grade, probabil scriam acum cum am terminat in 3:07 😉
Fara sa vreau sa trag linii sau sa fiu usor nostalgic / patetic :D, concluzia mea este ca se poate – chiar daca acum 6 ani cand m-am apucat de alergat (si avem 95kg) nu mi-am propus sa alerg un maraton sub 3h, sa termin un Ironman sau nebunii de genul – chiar se poate! Asa ca singurul gand pe care-l am acum este ca ‘Good things come for those who wait’. Pentru mine urmeaza acum Maratonul de la Cluj – proba de semi si un bike race in Austria – Neusiedlersee Radmarathon.

Spor la antrenamente 😉

Despre Tudor Sofron

Finisher de 3.8/180/42 totul in kilometrii - si nu doar o singura data :-). Prin ironteam.ro vreau sa fac dovada ca sport poate face oricine si oricand, atata timp cat se doreste cu adevarat acest lucru...

Un raspuns la Acum mi se pare simplu: 2h:58min!

  • Salutare si FELICITARI!
    Merge tot mai bine alergarea pe IM (si nu numai). 😉
    O ruugaminte – as avea nevoie de un track GPS (format *.GPX) pentru ciclismul de la PODERSDORF. Mi-l pot exporta eu din GARMIN, daca-mi dai link-ul catre cursa ta.
    Multumesc!

Lasa un raspuns

Adresa ta de email nu va fi publicata. Campurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit foloseste Akismet pentru a reduce spamul. Afla cum sunt procesate datele comentariilor tale.