Sfarsitul de an competitional 2014 – Maratonul de la Berlin

Start!

Dupa perioada de IM-uri, sfarsitul lui 2014 m-a prins cu ultimele 2 maratoane programate: Berlin si Valencia. La Berlin am mai fost in 2011, mi-a placut si cum am avut noroc la tombola am zis – de ce nu 😉 Chit ca pretul distractiei este destul de ridicat – parca am platit undeva in jur de 100 Euro…In schimb Valencia, deoarece m-am simtit tare bine in 2013 (si am prins si-un personal best pe maraton – 3:08), am zis s-o repet si-n 2014 – in gandul meu cu speranta unui timp chiar mai bun. Plus ca-i un IAAF Bronze Label Race ieftin – pentru 2015 taxa pe care-am platit-o zilele trecute a fost 45 Euro, cu tot cu licenta de 1 zi…

Asadar putina istorie: antrenament specific de maraton inainte de Berlin nu aveam – evident, pot termina un maraton intr- un timp decent, dar cum focusul a fost pe antrenamentul de IM, sesiunile specifice unui maraton au cam fost ignorate ;-). Si unchiu-mio, gazda mea din Berlin, ca un psiholog fin ce este :D, ar completa cu “IM-ul ti-a stricat de tot forma de maraton” si “iarasi ai venit la Berlin degeaba”, lucruri care l-am auzit post Berlin de vreo 10 ori. Sorry chesu, incercam next time <3h ;-).

Totusi, urmarind putin jurnalul, post Podersdorf am acumulat ceva kilometrii de alergare, din care o buna parte si rapizi, in august si septembrie avand 21 si 16 activitati, pe langa cele de inot si bike (in km au fost 213 si 234). Asadar, nu foarte mult, dar nu foarte putin – dar si cateva antrenamente cheie – niste tempo-uri mai lungi <4min/km si cateva hill-reps. In plus, de la Podo stiam cum reactionez la o doza tripla de cafeina – fie Gutar fie Born si la fiolele cu magneziu.

In concluzie, planul destul de curajos pentru Berlin a fost: sub 3h. Si ca de fiecare data pana acum in Germania, in Berlin, multumita lui unchiu-mio si punctelor pe care le are la lantul Best Western ;-), am stat si la un hotel de 4* unde ti se faceau toate poftele. Singura problema este ca unchiu-mio fiind un mare plimbaret, a trebuit sa ne facem norma de 10.000 pasi pe zi, asta pe langa ultimele antrenamente de 8km pe care le-am mai facut inainte de cursa. Dar sa nu dam vina pe plimbari, nu-i asa? 😉

Macar cu ocazia aceasta, chit ca pe vremuri am stat in Berlin cateva luni bune, am vizitat partea din aeroportul Tempelhof pe care n-o mai vizitasem pana atunci – respectiv o zona in care lumea isi amenajase o gradina imensa, cu mese, scaune samd (din paleti sau alte materiale neconventionale), si unde puteai sa-ti duci mancare / bautura si sa stai linistit. In plus, pentru cei care n-au fost in vechiul aeroport al Berlinului, pe piste te poti da cu bicicleta, rolele – poti inalta zmee samd. Pe scurt: foarte fain!

De Marathon Expo n-o sa pomenesc nimic, deoarece ii un usor jaf la drumul mare. Singura chestie faina – foot scanner-ul de la standul Asics, unde-am avut noroc, n-am asteptat la o coada foarte lunga si mi-am tras si eu piciorul in chip. Dovada – alaturat ;-). Macar am aflat ca sunt unul dintre norocosii care au picioarele relativ egale ca lungime si ca marimea in asicsi pentru mine este de 43.5. Lucru pe care il stiam, dar acum ca mi l-a confirmat o masina, ma simt mult mai sigur :D. In rest un usor dezechilibru la piciorul drept, dar nimic ce nu se poate corecta daca-ti cumperi ultima pereche de Asicsi, dupa cum mi-a recomandat tanara domnita care a manuit aparatul…

asics_foot_id

Deoarece in Berlin nu prea ai cum sa te plictisesti, ziua de duminica a venit cam fara de veste 🙂 – am facut o verificare scurta a echipamentului, numarul, gelurile GU Roctane – 3 bucati, 2 fiole de Born, 2 de magneziu de la Nutrend si m-am pornit cu cel mai mare sustinator al meu din Berlin (ceilalti erau in Cluj :D) catre Brandenburger Tor. Acolo ultimele incurajari / poze si m-am dus catre zona de start…unde care era sansa sa ma intalnesc cu alti 2 romani – Daco si Roli. Spuneam mai sus de verificarea echipamentului – uitandu-ma la Roli am vazut ca alerga in adidasi Salomon de trail, deoarece cei de sosea ii se rupsesera cu cateva zile inaintea concursului. Chiar si asa, Roli cred ca a facut cursa vietii lui, scotand un timp fenomenal de 2h:43min. Felicitarile mele, foarte tare! Si daca tot l-am pomenit pe Roli, urmatorul roman a venit la fel de bine – Moisa Ioan in 2h:44min!

Pana sa ne fi pornit noi :D, unchiu-mio ii prindea deja pe primii negri:

Eu am luat startul impreuna cu Daco, am mers vreo 3-4km impreuna dupa care ne-am pierdut in multime…
Cursa n-a fost in esenta foarte rea :D, am alergat semi-ul in 1h:29min- rezonabil pentru un rezultat de <3h si ma simteam in continuare destul de bine. La start m-am bucurat de gustul ‘fenomenal’ al unui Born (not! – nu va asteptati la un gust bun daca beti cafeina cu aroma de ceva ;-), dar efectul a fost imediat, avand un puls in primii 2-3 km de 180bpm :D, fara sa depun mare efort), pe la km 10 primul gel, la km 15 prima fiola de magneziu, la km 23 al doilea gel si inca putin Born (sa nu uit, Born-ul era doza mare, de 60ml :D). In timp ce alergam eu voios, pe la km 28 in dreptul unei statii de hidratare – un nene care tocmai isi luase un pahar de ceva in mana si incerca sa intre inapoi in coloana de alergatori – s-a gandit ca cel mai bine o va face placand un alt alergator 😀 – respectiv pe mine. Ghinion sau nu, m-a lovit destul de puternic in picior, iar ultimii 14km i-am facut cu niste crampe destul de serioase in gamba dreapta. Asta este, sigur nu a fost cu intentie, doar ca pe mine lovitura m-a scos complet din cartile pentru <3h. In acest timp in schimb, la finish:

Acum n-o sa stiu niciodata daca puteam sau nu, cert este ca asa a fost sa fie…:-). Si cand ma gandesc cu tristete ca nici macar fundul alergatoarei din Australia – pe care-am depasit-o pe la km 10-11 si care m-a ajuns si m-a depasit pe la km 32-34 nu m-a mai putut motiva sa trag mai tare…:-). Cert este ca ea a terminat in 3h:01min ;-). Si da, recunosc, m-am uitat ;-). Finalul de cursa m-a prins cu 3h:06min, destul de rau (dar evident, relativ bine- sa nu ma plang :D), cu 2 minute mai bine decat vechiul timp pe 42km. In 2015, daca o sa pot lega vreo 3 luni de antrenament specific doar de maraton, voi incerca din nou sa cobor sub 3h. Daca nu…ocazii pana pe la 40 de ani tot vor fi ;-). La sfarsit, locul de intalnire cu unchiu-mio a fost ca si data trecuta Siegessaule – locul unde-mi sparg besicile si-mi inec amarul ;-). In drum spre minunata coloana, trec prin zona de start, de unde ma aleg si acum cu un souvenir- un tricou cu maneci lungi aruncat in momentul startului. Este al doilea pe care-l colectionez (pe primul l-am luat in 2011), si fara rusine le port pe ambele ;-).

In linii mari cam asta a fost experienta Berlin 2014 – Berlin 2015 sigur nu va mai fi deoarece n-am avut atata noroc la tombola – recunosc – am o usoara nostalgie – dar ca experienta legata de alergare nu-i una din cele mai placute, datorita numarului prea mare de participanti. Pe de alta parte, daca vrei sa te bucuri de o organizare nemteasca, un loc multicultural, ramasite de istorie (ruseasca :D), atunci maratonul de la Berlin este un must do ;-).

La sfarsit – o scurta intalnire cu Serpasul de Cornesti si Ciprian, care-au colorat putin atmosfera si cu care-am baut o cafea (oh well, sau oare sa fi fost bere?! 😀 ).

Iar despre dezastrul de la Valencia, data viitoare ;-).

Despre Tudor Sofron

Finisher de 3.8/180/42 totul in kilometrii - si nu doar o singura data :-). Prin ironteam.ro vreau sa fac dovada ca sport poate face oricine si oricand, atata timp cat se doreste cu adevarat acest lucru...

Niciun raspuns la Sfarsitul de an competitional 2014 – Maratonul de la Berlin

Lasa un raspuns

Adresa ta de email nu va fi publicata. Campurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit foloseste Akismet pentru a reduce spamul. Afla cum sunt procesate datele comentariilor tale.