Rio, ce aventura!

A trecut ceva de la ultima mea postare, adica imediat s-ar fi implinit aproape un an. N-a fost sa fie. Ca o explicatie a absentei mele, pot spune ca in viata mea de sportiv s-au intamplat atat de multe in toata perioada asta si ca despre unele dintre etapele prin care am trecut nu prea m-am simtit confortabil sa vorbesc sau sa dau explicatii. Totusi, stiu ca povestea asta merita impartasita, pentru ca a fost chiar o aventura care nu se intampla in fiecare zi. 🙂

Maratonul International de la Valencia 2015

Maratonul International de la Valencia 2015

Anul trecut cam pe vremea asta am cunoscut-o pe Mihaela Botezan, cea care urma sa ne ajute, pe mine si pe Tudor, sa coboram putin sub limita celor trei ore la Maratonul din Valencia, unde eram inscrisi. Cunoscandu-ne povestea, Miha s-a simtit din nou super motivata sa alerge si a inceput, la randul ei, antrenamentele cu noi. Rezultatul de la Valencia a fost un adevarat succes, avand in vedere ca a venit in urma unei singure luni de antrenamente specifice, 2h 47m, un timp cu 10 minute mai bun decat cel precedent. Cursa asta am alergat-o alaturi de Mihaela care incerca sa faca baremul pentru Rio si care mi-a analizat alergarea pe tot parcursul maratonului.

La fel cum s-au intamplat toate lucrurile pana acuma, foarte rapid, si de data asta Miha a venit cu nebuneasca idee de a incerca si eu sa ma calific pentru Rio 2016, bazandu-se pe talentul meu la alergat. Evident, acest talent trebuia dublat de multa, multa munca. In acel moment am primit o sansa incredibila, pentru ca sefii mei de la Lola Tech mi-au oferit 6 luni de pauza si suport pentru aventura care urma sa inceapa. A trebuit sa renunt la tot, inclusiv o calatorie in Uruguai si Argentina planificata pentru luna februarie si sa incep un cantonament deloc usor. Una peste alta pe data de 12 decembrie m-am mutat in Spania unde am inceput un cantonament de trei luni jumate, alaturi de Mihaela.

Alergare, alergare, alergare. Programul era cam asa: Trezire, masa, iar antrenamentul principal incepea pe la ora 10, revenire, masa, somn, al doilea antrenament era pe la ora 5, urmat de revenire, masa si somn. Asta in Alcossebre, singur la inceput, dar mai apoi alaturi de Miha, Oana si Marcel care au avut grija de noi ca de niste copii. Multumesc mult pentru tot! Cursa de calificare urma sa fie la Riga pe data de 15 mai. In toata perioada asta, pe langa antrenamente am mers mult si la concursuri care se desfasurau in apropierea orasului in care ne antrenam, ca sa vedem cat de pregatiti suntem in momentul respectiv. Volumul a crescut (am ajuns la 700km/luna), la fel si intensitatea, iar timpii au scazut destul de repede spre satisfactia noastra. Asta pana la sfarsit de ianuarie cand a aparut prima accidentare, fisuri pe meniscul stang, cu acumulare de lichid, accidentare care pentru doua saptamani, efectiv, m-a facut sa nu pot umbla. Nici nu se punea problema de alergat.

Maratonul International de la Sevilia 2016

Maratonul International de la Sevilia 2016

Mi-am revenit, iar in februarie am participat la Maratonul de la Sevilia unde trebuia sa alerg un 3h 30m pentru a putea valida pregatirea de pana atunci. Aici am abandonat pentru prima data o cursa pentru ca nu am ajuns kilometrul 20 si durerile au reaparut la genunchiul stang. A urmat inca o perioada de pauza, mi-am mai revenit ulterior, asa ca am putut continua antrenamentele. La sfarsitul lui martie am revenit in Cluj unde am continuat ce am inceput in Spania, in acelasi ritm. Schimbarea de mediu si cea de suprafata de alergare nu mi-au facut prea bine si au aparut fisuri si pe meniscul drept. In momentul acela eram chiar la pamant si vedeam cum toate sansele astea trec pe langa mine, au urmat RMN-uri, medici, kinetoterapeuti, tot ce s-a putut. Ca norocul ca eram acasa si toata lumea a fost alaturi de mine, a avut grija de mine si m-a sfatuit. Mersi Tudor, Dani, Dan Duma, doamna doctor Fodor, mama. 🙂 De data asta durerile au trecut mai repede pentru ca deja stiam ce trebuie sa fac.

La finalul Maratonului International de la Riga 2016

La finalul Maratonului International de la Riga 2016

Si a venit ziua calificarii, Maratonul International de la Riga, unde la start nu aveam decat sa fiu increzator si pozitiv pentru ce urma sa se intample. Ca locatie si perioada nu cred ca a fost cea mai fericita optiune. Era inca destul de frig si umiditatea destul de ridicata, iar eu fiind slab, frigul ma cam afecteaza. Cu crema incalzitoare din belsug pe mine am pornit in ceea ce urma sa fie cel mai bun maraton pentru mine. 2h 39m. Un timp bun, dar departe de baremul de 2h 19m pentru jocuri.

Cu Miha la Maratonul International Riga

Cu Miha la Maratonul International Riga

Miha m-a invatat ce inseamna sa fii un luptator, sa continui chiar daca doare, sa nu te lasi influentat de ceea ce se intampla in jurul tau si sa nu arati ca esti vulnerabil. Pana la urma cei din jur vor sa vada eroi, sa fie motivati de rezultate si performante, sa vada ca se poate ca, prin munca si sacrificii, sa ajungi unde iti doresti. De data asta eu nu am muncit suficient, sau totul s-a intamplat mult prea repede, insa ma bucur ca am reusit sa o cunosc pe Miha, sa ma antrenez cu ea si nu pot decat sa o felicit pentru tot ceea ce face! Este o luptatoare!

Ce a urmat dupa momentul asta a fost o lunga pauza in care nu am mai alergat deloc, am mai mers doar la cateva concursuri pentru ca am fost invitat. Intr-un timp foarte scurt mi-am iesit din forma si am ajuns in octombrie sa alerg maratonul de la Bucuresti cum alergam in 2013. Pur si simplu mi-am pierdut motivatia, Tudor s-a mutat cu jobul la Bucuresti si nu mai era acolo sa traga de mine, sa vedem impreuna care ne mai sunt limitele. Si Miha s-a mutat din Cluj si alergarile impreuna au disparut. M-am concentrat pe munca si pe viata personala, iar sportul a cam iesit din rutina mea zilnica. Dar mai tarziu am redescoperit placerea alergarii si bucuria naturala a unor prieteni cu care am iesit la alergat de a se autodepasii.

Acum privind in urma nu regret absolut nimic, ma bucur ca s-a intamplat toata aventura asta si nu pot decat sa multumesc tuturor celor care mi-au fost alaturi, au crezut in mine si m-au sprijinit. Va multumesc!

Ce urmeaza? Mi-e dor de bazin, de bicicleta si se contureaza un an nou nu doar cu alergare. 🙂 Si avem cateva concursuri pregatite deja. Should be fun! 😉

Scriu randurile astea in avion, mai am o ora jumate pana aterizez in Rio si mi-am pus si doua randuri de haine de alergat! 🙂

Catalin Sanpetrean

Despre Catalin Sanpetrean

Catalin a alergat primul semimaraton in 2011, incercand sa-i demonstreze surorii lui ca se poate alerga si fara a avea un antrenament si un echipament potrivit. Un an mai tarziu alerga primul lui maraton. Lucrurile au evoluat si din 2013 acesta se antreneaza pentru competitii de triatlon pe distanta lunga, Ironman. In septembrie 2014 a terminat primul sau IM. Acum e de 4xIM.

Niciun raspuns la Rio, ce aventura!

Lasa un raspuns

Adresa ta de email nu va fi publicata. Campurile obligatorii sunt marcate cu *