Primul duatlon. Accidentul. Pana. Sangele. Bucuria de la final.

Lucrurile s-au miscat destul de repede si am ajuns sa concurez si la concursuri de triatlon, tot mai aproape de primul triatlon pe distanta Ironman. Vienna City Triathlon se anunta un frumos inceput pentru mine, cel putin asa mi-l imaginam din povestile lui Radu si a lui Daniel care au participat anterior la toate editiile. M-am inscris la distanta de half Ironman (1.9k inot, 90k bicicleta si 21k alergare) urmand sa inot in Dunare (pe un canal artificial), sa biciclesc si sa alerg pe teren plat pe insula artificiala din mijlocul Dunarii, intr-un spatiu creat special pentru practicarea sportului.

Catalin in dimineata concursului incercand sa se incalzeasca

Catalin in dimineata concursului incercand sa se incalzeasca

Din pacate insa vremea a fost cat se poate de capricioasa si organizatorii au fost nevoiti sa transforme triatlonul in duatlon, motivul principal fiind faptul ca temperatura de afara era mai scazuta decat cea a Dunarii. Ca sa va imaginati cat a fost de urat va pot spune ca de joi dimineata de cand am ajuns in Viena si pana vineri noapte ploaia nu s-a oprit, vantul era atat de puternic incat te lua de pe picioare si temperatura era undeva pe la 10 grade. Am ales sa merg de joi ca sa fiu odihnit sambata la concurs, dar si pentru a reintalni prieteni dragi (multumesc inca o data Ana si Octav pentru gazduire!) si a vizita orasul. N-am prea avut ce vizita din cauza ploii, am iesit din casa doar joi seara la o alergare prin ploaie si vineri sa imi ridic kitul de start.

Daca e sa facem o mica analogie si primul triatlon la care a participat Tudor (la Mamaia in 2012) s-a transformat in duatlon tot din cauza vremii… funny huh? 🙂

Sa zicem ca am trecut de aceasta prima suparare a duatlonului si am inceput sa ma obisnuiesc cu ideea ca urma sa concurez pe ploaie, vant si frig. Ca norocul sambata dimineata ploaia s-a oprit, iar pana la 12 (ora startului) si asfaltul aproape s-a uscat. Frigul si vantul au ramas pe pozitie facand concursul mult mai dificil. Fiind insa primul concurs pentru mine am cam ramas putin cu gura cascata cand am vazut ce biciclete erau in tarcul de tranzitie, ce echipamente avea lumea si nu in ultimul rand ce fit erau tipii cu care trebuia sa concurez. Nu m-am descurajat insa pentru ca nu aveam de demonstrat nimanui nimic, am asteptat insa sa gust noua experienta!

Radu, Daniel si Catalin inainte de start

Radu, Daniel si Catalin inainte de start

Daniel si Radu m-au ajutat sa inteleg putin mai bine traseul si cum trebuie sa fac niste tranzitii mai rapide, ne-am incalzit, ne-am incurajat si ne-am pozitionat la linia de start. Organizatorii au chemat in fata alergatorii mai rapizi, Radu mi-a tradus mesajul si in acel moment am mers in spatele primului grup de sportivi. S-a dat startul, 2 ture a 2.5k, chiar de la primele sute de metri eram in spatele plutonului fruntas, s-a alergat cu un pace de 3:30 care nu mi-a fost deloc greu sa-l tin asa ca am intrat al unsprezecelea in zona de tranzitie dupa 18 minute (cu un ritm cardiac care a crescut pana la 205bpm). Primul run aici.

A urmat o tranzitie de putin peste 2 minute in care mi-am dat jos papucii de alergat, am luat o bluza pe mine sa nu-mi fie frig pe bicicleta, casca, manusi si papucii de bicicleta si am alergat spre iesire. Odata ce ajungi pe bicicleta iti mai poti trage sufletul, sa bei apa si sa mananci cate ceva… Am avut de facut 12 ture a cate 5.5k asa ca am inceput precaut sa studiez traseul avand in vedere ca organizatorii ne-au avertizat ca exista zone cu balti unde exista pericol de accidente. Traseul a fost de-a lungul Dunarii, pe o parte aproape in linie dreapta cu un asfalt foarte bun, iar pe cealalta parte cu viraje stramte, un asfalt mai prost, balti si cu vant lateral si din fata. Long story short, pe finalul cursei m-am mai relaxat si am inceput sa iau virajele deja in pozitie aero, iar la kilometrul 50 (exact cu 3 ture inainte de final) am luat o curba mai larg si am prins cu roata din fata niste fire de iarba (proaspat cosita de organizatori) si am cazut in lateral. Pentru cateva secunde am inghitit in sec, nu-mi venea sa cred ce s-a intamplat (a fost prima cazatura de cand merg clipsat) si evident m-am panicat crezand ca nu voi mai termina concursul. La cata adrenalina aveam in mine nici nu mai simtit ranile din care deja curgea sange sau soldul si qvadricepsii loviti, m-am ridicat, am pus mana pe bicicleta, am curatat-o de frunze, i-am pus lantul care a sarit, m-am uitat putin la ea sa ma asigur ca totul e in regula si am incalecat-o.

Cauciucul taiat in urma accidentului

Cauciucul taiat in urma accidentului

Ghinion… aveam pana pe fata. Nah cam de asta mi-a fost cel mai frica inainte de concurs, sa nu fac pana (am avut si cosmaruri pe tema asta :P)… ce-i drept de cand am noua bicicleta de contratimp am facut destule pene atat pe fata cat si pe spate asa ca surprinzator si de data asta am fost suficient de calm si am facut fiecare lucru pas cu pas. Cel mai complicat insa a fost sa umflu cu degetele insangerate si cu o pompa mica de mana camera suficient de tare sa ma mai duca cei 16k ramasi. Dupa vreo 9 minute de pauza eram din nou pe traseu, de data asta insa cu morcovul in anumita zona 🙂 ca sa termin cu bine cele 3 ture ramase. Tura de bicicleta aici. Toata distractia cu bicicleta a durat doua ore si am intrat in a doua tranzitie putin mai usurat, dar vizibil lovit. A fost amuzant ca mi-am desfacut prinza de la casca inainte sa pun bicicleta in rastel si un organizator m-a oprit si nu m-a lasat sa trec pana nu am blocat-o la loc (ceea ce mi-a luat cateva secunde bune); am pus bicicleta in rastel, mi-am aruncat haina de pe mine, mi-am schimbat papucii cu cei de alergare si am pornit furtunos spre iesirea din tranzitie. La intrarea pe traseu era o domnisoara care imi arata insistent ca am uitat sa-mi dau jos casca de pe cap… snap! M-am intors, am lasat-o si am inceput sa alerg.

Nici nu mai conta pe ce loc sunt… Eram constient ca am pierdut cateva locuri bune in urma incidentului de la bicicleta; Daniel a facut si el pana chiar la inceput si a pierdut minute bune din cauza asta, iar Radu cel mai probabil era in fata mea bine… Trebuia sa alergam 5 ture a cate 4k, concursul urma sa se termine doar la finalul celor 20 de kilometri. Putin dupa primul kilometru alergat ma intersectez cu Radu care era cu aproape 2k inainte si imi striga “Hai tinere ca esti primul!”… nu ii spui asta unui scorpion lovit… 😛 Kilometru cu kilometru distanta dintre noi se micsorat, eu incercand sa tin un pace de 4:00, nu mi-a iesit totusi, efortul si lovitura de la bike spunandu-si cuvantul. Totusi la km 10 il ajung din urma pe Radu, il intreb cati km are (el era convins ca eu sunt cu o tura inaintea lui), imi zice ca 10 fix, i-am explicat ca am cazut si am avut pana la bike si apoi mi-am vazut de cursa. Putina apa, un gel, destul de frig si mult vant si dupa 1h 24m am terminat cei 20k, la 3h 47m 55s de la start. Am terminat, urmatorul il facem cu mai mult cap. 😉

Catalin la Finish

Catalin la Finish

Locul 40 la general, 6 la categoria de varsta si primul roman din concurs. O performanta extraordinara pentru mine. Mi-a placut fiecare secunda! Abia astept primul triatlon! 🙂

Legat de nutritie si hidratare am avut parte de cele mai GUstoase geluri, GU Energy Gel cu caramel sarat fiind preferatul meu pentru simplul fapt ca nu e foarte dulce, mie personal nu imi plac gelurile foarte dulci deoarece imi provoaca sete. De asemenea am descoperit cea mai buna bautura cu electoliti, GU Electrolyte Brew Drink cu coacaze si rodii, care nu e dulce deloc si din care pe bike am baut mai mult decat apa. Am mai bagat un baton Nutrend Compress CFM 34, eu fiind un mare fomist… 😀

Trebuie sa multumesc pentru aceasta performanta in primul rand lui Tudor, care chiar daca nu a fost acolo langa mine m-a ajutat sa ajung acolo si sa performez, lui Daniel si Radu care mi-au dus bicicleta si mi-au dat cele mai bune sfaturi, sponsorilor care au crezut in mine si tuturor celor care m-au incurajat si s-au gandit la mine! Va multumesc!

Ce am invatat? Atunci cand cazi, te ridici si mergi mai departe (oricat de patetic poate suna)! Lucrurile bune te asteapta la final! 🙂

Ne vedem la Oradea luna viitoare!

Intre timp am alergat si la Maraton Apuseni primul meu maraton montan despre care am sa va povestesc curand!

Catalin Sanpetrean

Despre Catalin Sanpetrean

Catalin a alergat primul semimaraton in 2011, incercand sa-i demonstreze surorii lui ca se poate alerga si fara a avea un antrenament si un echipament potrivit. Un an mai tarziu alerga primul lui maraton. Lucrurile au evoluat si din 2013 acesta se antreneaza pentru competitii de triatlon pe distanta lunga, Ironman. In septembrie 2014 a terminat primul sau IM. Acum e de 7xIM.

2 comments on Primul duatlon. Accidentul. Pana. Sangele. Bucuria de la final.

Lasa un raspuns

Adresa ta de email nu va fi publicata. Campurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit foloseste Akismet pentru a reduce spamul. Afla cum sunt procesate datele comentariilor tale.