Pragul celor trei ore depasit

“De ce eu?” ma intrebam pe la kilometrul 35 al maratonului de la Valencia, cand am realizat ca pot depasi pragul celor trei ore la proba de maraton. Gandeam astfel in contextul in care eram constient ca nu sunt o persoana ordonata si nu respect un program de antrenament riguros. Se pare, totusi, ca genetica m-a ajutat si de aceasta data sa imping limitele corpului si sa imi demonstrez ca, daca imi doresc ceva cu adevarat, pot sa reusesc.


Povestea incepe inca de anul trecut cand Tudor a participat la Maratonul din Valencia unde si-a imbunatatit recordul personal la maraton si, intors acasa, mi l-a recomandat cu caldura. In ciuda esecului de anul trecut de la Budapesta am simtit in continuare ca pot alerga un maraton sub trei ore si cautam un traseu plat care sa ma avantajeze in vederea realizarii acestui obiectiv. Acesta s-a dovedit a fi chiar traseul de la Valencia unde, atat eu, cat si Tudor ne-am inscris cu cateva luni bune inainte de compatie. Ulterior ni s-a alaturat si Dani.

Poza de grup dinaintea startului

Poza de grup dinaintea startului

Obiectivul nostru era clar: eu si Tudor planuiam sa alergam sub 3 ore, iar Dani sub 3 ore si un sfert. Spre deosebire de incercarea de la Budapesta, acum am ales sa alerg prima parte a maratonului cu pacer-ul de 3:00, urmand ca dupa kilometrul 30 sa ma desprind de grup si sa accelerez spre un timp mai bun. La start au fost 18 grade, iar la finish undeva in jur de  24 de grade, o temperatura ideala pentru mine.

Plutonul celor 3 ore

Plutonul celor 3 ore

Astfel, am alergat alaturi de Tudor si un grup foarte mare de maratonisti in spatele pacer-ului ce tinea un ritm de 3 ore. Mentionez ca maratonul de la Valencia aduna peste 20000 de alergatori din care peste 11000 au alergat proba de maraton. Acum sa va imaginati ca, din cei 11000 de maratonisti, cateva sute bune isi doreau sa termine maratonul in 3 ore sau mai putin. Astfel, ne-am regasit intr-un grup de alergatori care era foarte compact in jurul pacer-ului, grup in care era foarte complicat sa alergi fara sa te atingi unul de celalalt, fiecare alergand in stilul sau.

Catalin in timpul cursei

Catalin in timpul cursei

Ciudat era faptul ca aproape nimeni nu indraznea sa-l depaseasca pe pacer, astfel incat in fata plutonului era un spatiu gol de cel putin 20m. Pe la kilometrul 17 am decis sa ies din pluton si sa-mi tin propiul pace, dar sa alerg confortabil fara sa fiu imbrancit din dreapta si din stanga. Tudor a ramas tot acolo si din acel moment nu ne-am mai vazut pana la finish. Asa am alergat urmatorii 10 kilometri cu sunetul pantofilor grupului de 3 ore izbinduse de asfalt si suflandu-mi in ceafa. 🙂 Tineam un pace de 4:10 si ma simteam foarte bine, cu un usor discomfort la nivelul gleznelor. Am strans insa din dinti si, incepand cu kilometrul 32, am inceput sa accelerez usor si sa ma indepartez de grupul celor de 3 ore.

Catalin la finish

Catalin la finish

Pe la kilometrul 35 creierul a inceput sa-mi fie invadat de endorfine si, constient fiind ca voi reusi sa depasesc pragul dorit, am inceput sa-mi pun intrebari legate de motivul pentru care as merita eu sa reusesc in acel moment. Tot timpul am avut dubii ca as putea reusi din cauza faptului ca nu am tocmai o viata ordonata si sunt convins ca sunt altii care vor sa obtina ce eu am reusit si nu o pot face din diverse motive. Spre finalul cursei m-am linistit si m-am concentrat pe alergat reusind sa alerg cu un negative split de 4:00 si sub, incurajat fiind si de multimea galagioasa de oameni de pe ultimii kilometri.

Final de cursa: 2:56:34 Locul 452 pe general si 128 la categoria de varsta (din 11348 de alergatori).

Legat de nutritie. La kilometrul 10 am consumat un Roctane de la GU, la kilometrul 21 un Turbosnack (25ml) de la Nutrend, la kilometrul 30 un Gutar (25ml) tot de la Nutrend, iar la fiecare punct de hidratare am luat cateva guri de apa si m-am stropit pe cap.

Maraton Valencia 2014

De departe insa, cel mai mult m-a ajutat atmosfera din cadrul acestui maraton. Idea de a alerga alaturi de alti 20000 de alergatori mi se pare fascinanta! Chiar daca poate fi putin incomfortabil, nivelul de competitie este mult mai ridicat, iar asta pe mine ma motiveaza foarte mult. Apoi, miile de oameni care erau pe margine si incurajau frenetic alergatorii te faceau sa te simti ca la un eveniment sportiv foarte important; plus trupele de tobosari de la fiecare kilometru care faceau din acest eveniment sportiv o adevarata sarbatoare! Pentru ei noi eram niste “masinarii” sau “eroi”.

Da, recomand si eu cu caldura acest maraton! Personal, abia astept sa ma inscriu la editia de anul viitor! 🙂 Sunt curios daca pot cobori acest timp putin mai mult.

Multumesc tuturor celor care au fost alaturi de mine! Inseamna foarte mult pentru mine! 😉

Ce m-a amuzat cel mai mult la final, pe ultima turnanta, organizatorii au pus urmatoarea piesa:

Catalin Sanpetrean

Despre Catalin Sanpetrean

Catalin a alergat primul semimaraton in 2011, incercand sa-i demonstreze surorii lui ca se poate alerga si fara a avea un antrenament si un echipament potrivit. Un an mai tarziu alerga primul lui maraton. Lucrurile au evoluat si din 2013 acesta se antreneaza pentru competitii de triatlon pe distanta lunga, Ironman. In septembrie 2014 a terminat primul sau IM. Acum e de 7xIM.

Un raspuns la Pragul celor trei ore depasit

Lasa un raspuns

Adresa ta de email nu va fi publicata. Campurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit foloseste Akismet pentru a reduce spamul. Afla cum sunt procesate datele comentariilor tale.