Povestea triatlonului IM cu numarul 2

Sambata trecuta, la Oradea, am participat la al doilea triatlon pe distanta Ironman. A fost, de departe, cea mai dificila provocare de pana acuma. In continuare o sa va spun de ce a fost asa greu si o sa va prezint cateva greseli pe care le-am facut in timpul competitiei, dar mai ales inainte, in speranta ca asta ii va ajuta pe cei care vor participa in viitor la IM Oradea.


Cea mai mare problema a venit, surprinzator, de la alegerea datei pentru concediul meu din Korea. M-am intors in tara marti, cu 4 zile inainte de concurs. Drumul de la Seul la Cluj a durat aproape 30 de ore. Korea are o diferenta de fus orar de 6 ore si asta m-a dat peste cap destul de mult. Mai mult decat mi-am imaginat. Imi ziceam in sinea mea ca o sa dorm bine in noptile de dinainte de consurs si chiar asa a si fost. In ciuda acestui fapt, in ziua concursului, cand eram pe bike, la vreo 3 ore dupa ce incepusem etapa pe bicicleta, am inceput sa am dureri de cap si mai apoi sa adorm pe aerobaruri.

 

Ca sa iau povestea chiar de la inceput, problemele au inceput inca de joi seara cand mi-am dat seama ca nu aveam adeverinta medicala. Vineri, toata ziua, baietii m-au ajutat sa fac rost de una si le multumesc inca o data pentru ajutor pe aceasta cale! 🙂 Tot vineri, chiar inainte sa plec cu Tudor spre Oradea, mi-am dat seama ca am uitat papucii de bike si iar a trebuit sa facem un ocol ca sa ii iau… De obicei sunt foarte atent cu felul in care imi pregatesc lucrurile fie pentru o calatorie sau pentru un concurs si, avand o gandire analitica, niciodata nu am avut nevoie de o lista de “things to do”. Insa, pe baza de oboseala, se pare ca mai cedez si eu. De acum inainte, ca sa fiu sigur ca nu mai omit lucruri esentiale, cum ar fi adeverinta medicala sau papucii de bike…, am sa imi fac o listuta. Si de data asta Tudor s-a ocupat de drum si cazare si totul a iesit evident ca tras pe ceas! 🙂

 

Oradea, 6AM, freza lui Tudor statea perfect!

Oradea, 6AM, freza lui Tudor sta perfect!

In seara de dinaintea cursei baietii au iesit la pizza, insa eu am preferat sa raman in camera de hotel si sa dorm. Si am dormit chiar foarte bine, insa dimineata am avut un cosmar destul de neplacut, in conditile in care eu nu am mai avut vise de ceva vreme buna. Am plecat spre startul concursului impreuna cu Adi Toma si fetele din echipa Iron Girls unde ne am pregatit bicicletele si ne-am echipat pentru inot. De asemenea, am stat putin sa butonez 920-le (Garmin Forerunner 920XT) pentru ca nu l am mai folosit in functionalitatea de Multisport.

 

Inotul

 

Impreuna cu Helga si Adi inainte de start

Impreuna cu Helga si Adi inainte de start

Cursa a inceput la 7 fix. Spre deosebire de anul, trecut bucla de inot era paralelipipedica si inevitabil distanta parea mai mare. Urma sa inotam 8 ture, iar cand am terminat prima jumatate m-am uitat la ceas care arata 40 de minute si am inceput sa ma gandesc cine m-a pus sa aleg tura lunga… Colac peste pupaza, in apa mi-am amintit ca am uitat sa-mi iau pastiluta zilnica si am continuat sa inot cu gandul ca nu cumva sa uit sa o iau in T1. Norocul meu a fost ca aveam una in geaca cu care venisem la start. Soarele fiind la rasarit si balizele destul de mici, am hotarat sa inot bras pe doua lungimi din bucla ca sa tin o directie cat mai dreapta, deoarece nu vedeam balizele aproape deloc. Am continuat sa inot si, la un moment dat, cineva a trecut foarte aproape pe langa mine si ceasul si-a dat un lap, trecand in modulul de tranzitie (T1). Evident nu mi-am dat seama si in momentul in care am iesit din apa am mai dat un lap, iesind astfel din T1 si intrand in modulul de bike. Am iesit din apa dupa 1h 43m destul de suparat pentru ca nu a fost deloc o repriza de inot buna.

 

Bicicleta

 

Pastilutaaaa

Pastilutaaaa

Dupa o tranzitie foarte lunga (mai bine de 5 minute) in care mi-am intors toate lucrurile ca sa gasesc pastiluta, am pornit pe bike, apasand inca o data Lap, intrand de data asta in T2, nu in functionalitatea de bike cum vroiam. Am inceput sa fiu nervos pe ceas care imi arata doar doua cadrane, unu cu timpul total si celalalt cu un timp pe modul si inca ceva cifre (practic, cadranul de T2)… nu tu viteza, cadenta, puls… nimic! 😐 Mi-am zis ca asa trebuie sa fie, nu cumva sa stric activitatea apasand pe alte butoane… Singura notiune de timp pe care o aveam a fost momentul cand am ajuns in punctul unde incepeau cele 7 bucle de bike ceasul imi arata 2h 01m. Am facut prima bucla de bike in 44m, destul de relaxat, asa ca mi-am facut rapid in cap planul pentru traseu: 7 bucle cu o medie de 45m/bucla, 4h 45m, plus inca 20-30m intoarcerea in Oradea. Teoretic, urma sa incep alergarea dupa 7 ore jumate de la start. Cu un maraton de 3 ore jumate urma sa termin cursa in 11 ore, un timp care ma multumea pe deplin. Si acum ce s-a intamplat pe traseu. Primele trei bucle am mers ceas, iar cand am intrat in bucla patru am inceput din nou sa ma gandesc de ce oare nu am putut sa fac tura de half pentru ca oricum cursa asta era un antrenament. Pana la urma m-am resemnat cu alegerea facuta si am continuat in acelasi ritm. In timpul buclei patru a inceput sa ma doara capul si am mers asa o tura, crezand ca durerea vine de la foame; vazand ca nu trece, in bucla 5, la urcarea in Cetariu am cerut voluntarilor un algocalmin sau un nurofen. Au gasit si mi l-au dat la intoarcea in Cetariu.

Riding my Cheetah on the sunny hills

Riding my Cheetah on the sunny hills

Durerea a trecut, insa in bucla 6 a inceput sa apara o oboseala cronica care ma facea sa vreau sa ma opresc si sa dorm pe marginea drumului. Evident, nu puteam face asta. Am scos atunci frumos Gutarul din borseta si i-am ordonat creierului sa nu doarma. De fapt, in fiecare bucla am avut grija sa iau cate un gel sau un baton sa nu adorm si sa ma hidratez din plin. Toata cursa de bike ma gandeam mai mult la pizza, la aluatul crocant, branza care se intinde… Noroc ca aveam doua geluri GU cu caramel sarat, care oficial sunt preferatele mele. Bucla 5 si 6 au mers mai prost din cauza durerii si oboselii si asa mi-a iesit o medie de 48m/bucla; in ultima bucla m-am mai trezit de la Gutar, Cola si geluri si asa am ajuns in parc dupa 8 ore de la start, bike de 6h 15m. Si de data asta Cheetah mea a mers excelent, pentru mine fiind cea mai valoroasa, iar saua Adamo este divina! 🙂

 

Alergarea

 

Run, pace 5min/km

Run, pace 5min/km

Am intrat in tranzitie, Lap, apoi in modulul de Alergare, mi-am scos toate resturile de la geluri, batoane de la bike si m-am incarcat cu doua fiole de Gutar si un GU; ma simteam ok, relaxat cumva de gandul ca mai am doar alergarea. Targetul de 11 ore iesise din discutie si am inceput sa ma resemnez cu un timp de 12 ore. 🙂 Am inceput alergarea si, cand am apasat inca o data Lap ceasul mi-a aratat ca activitatea s-a incheiat, moment in care am inceput sa injur de tot ce mi-o picat la gura. M-am calmat destul de repede si am inceput o activitate noua de alergare; urma sa fac 38 de ture de parc, fun fun fun… Am inceput alergarea la 8 ore de la start, habar nu aveam pe unde ma clasez, erau destul de multe biciclete de la full in rastel, alergam cu un pace de 5min/km. Nici nu imi numaram turele, urmaream doar km activitatii si asteptam sa se termine aceasta zi proasta. Eu nu stiam cum alerg sau cum ma clasez fata de ceilalti concurenti, insa domnul Zburatura, un coleg triatlonist de la Bucuresti, era cu sufletul la gura calare pe laptopul care inregistra timpii oficiali. Initial m-am enervat, considerand ca nu avea ce cauta acolo, sa trasmita colegilor lui timpii mei si pe la km 10-15 am inceput sa il alerg pe unul din colegii lui cu un pace de 4 – 4:30m/km.

Run, pace 4:30min/km

Run, pace 4:30min/km

Am facut asta vreo trei ture pana cand s-a obosit si si-a vazut de pace-ul lui, iar eu de al meu. Apoi am revenit la gandurile mele ce includeau pizza, masaj, bere cu prietenii si un somn luuuung. Nici nu mai conta pe ce loc sunt, urma sa-mi aud numele la finish in limba romana si ca sunt Ironman, iar asta imi era suficient. Cea mai frumoasa incurajare a venit spre finalul alergarii de la Sebi Butcovan care, cu o voce calma si blanda, mi-a zis: “Hai Catalin, ca esti bine!”. Eu sunt un tip foarte competitiv si, cand ceva nu imi iese asa cum planuiesc, cand trag de mine si corpul nu imi mai raspunde, ma supar si refuz sa ma mai bucur de ceea ce fac. Vorbele lui Sebi, insa, m-au super relaxat si mi-au readus zambetul pe buze. Multumesc! Am terminat maratonul in 3h 46m, cu jumatate de ora mai prost decat la Podersdorf, insa a fost un maraton muncit! 🙂

 

Finish IM 2

Finish IM 2

Final de cursa, 11h 46m 10s, locul 9 pe general, 7 in Campionatul National si vicecampion la categoria de varsta tot in Campionatul National. Asadar, o cursa muncita, dar nu foarte placuta.

 

Trebuie sa multumesc in primul rand lui Tudor care mi-a amintit ca nu am asigurare medicala, celor de la GU Energy Romania si 360 Sport pentru nutritie si Cloud Troopers Intl. pentru tot sprijinul. Multumesc organizatorilor, au facut o treaba excelenta! Multumesc tuturor celor care m-au incurajat de pe margine, sa stiti ca de fiecare data cand va auzeam sau vedeam ma simteam mai aproape de finish! Ma inclin! Abia astept sa ma vada si parintii mei la finishul unui IM, ca nu prea inteleg ei de ce tot fac eu atata sport… 😛

Felicitari tuturor celor care au participat, terminat si castigat X-Man Romania 2015!

Catalin Sanpetrean

Despre Catalin Sanpetrean

Catalin a alergat primul semimaraton in 2011, incercand sa-i demonstreze surorii lui ca se poate alerga si fara a avea un antrenament si un echipament potrivit. Un an mai tarziu alerga primul lui maraton. Lucrurile au evoluat si din 2013 acesta se antreneaza pentru competitii de triatlon pe distanta lunga, Ironman. In septembrie 2014 a terminat primul sau IM. Acum e de 7xIM.

2 comments on Povestea triatlonului IM cu numarul 2

  • Felicitari!! Se spune ca cea mai buna memorie exista. Si ea se bazeaza pe notite 🙂 M-a distrat oarecum povestea, m-am regasit in anumite fragmente (inclusiv T1!!) La urmatorul IM vei zbura 🙂 Recuperare cu bine iti doresc!

    • Multumesc frumos! 🙂 Ce-ar fi o cursa fara probleme?? :)) Sa ne vedem sanatosi cu bine!

Lasa un raspuns

Adresa ta de email nu va fi publicata. Campurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit foloseste Akismet pentru a reduce spamul. Afla cum sunt procesate datele comentariilor tale.