No. 5. Nu a fost deloc parfum.

Au trecut exact doi ani de la ultimul meu ironman, timp in care am reusit sa alerg un maraton in 2h 39m, m-am accidentat in urma experientei Rio, a urmat recuperarea (repaus total aproape un an) si m-am motivat destul de greu sa-mi revin in forma, incepand din aceasta primavara.

Ca intodeauna l-am avut aproape pe Tudor care a tras de mine sa ne inscriem la concursuri, sa ne testam limitele si sa ne simtim bine. πŸ™‚ Au fost cateva ture scurte de semimaraton, ture de ciclism, half IM la Mamaia si Praga si antrenamente nu la fel de intense ca acum doi ani. Ca idee, turele de antrenament de alergare nu prea depaseau 8-12km, cele de bicicleta 40-50km iar de inotat…nu prea ma pot lauda. πŸ™‚

impreuna cu Tudor inaintea cursei

Si am ajuns la Podo, nu pot sa zic nepregatit, insa nici gata pentru o performanta remarcabila, sa zic asa. πŸ™‚ Cu siguranta insa voiam sa ma simt bine, sa ma bucur de cursa si eram foarte curios sa vad la ce nivel mai e corpul meu. Podersdorf 2017 a fost editia aniversara de 30 de ani (prima editie au organizat-o in 1988, anul in care m-am nascut eu) si a adus la start mai multi participanti decat de obicei, motiv pentru care aproape am ramas fara cazare anul acesta. Mersi Tudor inca o data ca m-ai rezolvat! πŸ˜‰

Daca anul trecut au fost peste 30 de grade (de obicei e cald la Podo) anul acesta nu am avut mai mult de 18 grade si destul de mult vant… ceea ce pentru mine inseamna probleme πŸ™‚ Fiind destul de slab consum multa energie sa ma incalzesc si avand acest disconfort termic nu mai am nici o placere in a face sport sau orice altceva. In dimineata cursei erau 10 grade in aer, nori, valuri si un vant usor. Perfect mi-am zis! πŸ™‚ Imi ziceam in sinea mea ca daca mai si ploua nu mai iau startul.

Inotul

la iesirea din apa

Cum ziceam, valurile au fost destul de mari in dimineata concursului astfel incat s-a creat un haos destul de mare in timpul cursei. Ca sa-ti faci o idee, adancimea lacului in care am inotat este cam pana la brau peste tot si se poate astfel umbla daca vrei. De aceea regulile concursului spun clar sa nu mergi sau sa nu te impingi in fundul lacului. Insa de aceasta data concurentii nu au tinut cont de nici o regula si mai bine de jumatate dintre ei efectiv au umblat apoape toata cursa, organizatorii neputand interveni. Interesant a fost faptul ca eu inotand brass am avut in fata mea un scut format din oamenii care umblau si care au creat niste curenti care m-au ajutat sa inaintez. Astfel imi explic faptul ca am iesit din apa in doar 59 de minute. Asta dupa ce am luat vreo patru guri serioase de apa maloasa… La iesirea din apa, soarele era inca dupa nori si vantul era pe pozitie. Ca norocul ca mi-am pus sub neopren incalzitoarele de maini care m-au ajutat foarte mult pe bicicleta.

Bicicleta

wild and free prin campul de vita de vie

Traseul de bicicleta e foarte fain, e o tura de 30km pe care o facem de 6 ori, te duce printre campurile de vita de vie si calitatea asfaltului anul acesta a fost excelenta. E o tura rapida pentru ca e plat insa avand vant trebuie sa muncesti putin mai mult. πŸ™‚ In trei ani de cand vin aici acesta este primul in care prind vant si pot zice ca m-a consumat ceva… in timpul cursei imi calculam timpii pe care ii scoteam pe portiunile cu vant si cele fara vant; aveam cam 18km cu vant din spate si lateral si 12km cu vant numai din fata. Hidratare si nutritie: pe bicicleta am avut un bidon de isotonic de 750ml, unul de apa tot de 750ml, un Gutar mare (60ml, multumesc mult Istvan!) si 5 batoane Nutribon (pe care le-am incercat in cursa pentru prima data si sunt extrem de multumit!); nefiind cald poti sa-ti imaginezi ca nu am terminat nici isotonicul, nici apa πŸ™‚ insa Gutar de mai aveam o gura si inca un baton era tare bine (asa sunt eu mai fomist sau doar imi place sa ma dau jos de pe bicicleta satul). Pot sa zic ca sunt multumit de rezultat, am mers cu o medie de 53min/tura (33km/h) si am terminat cei 180km in 5h 23min.

Alergatul

Dupa o tranzitie destul de rapida am inceput alergarea usor ametit si aveam un singur target: sa alerg cu 4:45 pe km, cam cum ma pregatisem pentru asta. Erau 6h 27min cand am inceput sa alerg, deci aveam nevoie de un maraton de trei ore jumate ca sa fiu si de data asta sub cele 10 ore. πŸ™‚ Easy mi-am spus! Insa lucrurile nu au stat chiar asa. Si traseul de alergare e foarte fain, e o tura de 10,5km pe care o facem de 4 ori si care ne duce prin rezervatia naturala Neusiedler. Crampele au inceput sa apara din prima tura, de fiecare data cand beam apa, oboseala s-a instalat in corp destul de repede si am ajuns sa alerg cu 5min/km din a doua parte a maratonului, in ultima tura ajungand sa alerg cu 6min/km+. Nu prea a fost o placere maratonul asta nici din cauza frigului, insa l-am alergat in 3h 38m. πŸ™‚ Ca nutritie am luat un Gutar mare si cam atat… πŸ™‚ La finish, dupa 10 ore si 5 minute de efort, am fost destul de fericit ca s-a terminat. Astept zile mai bune! ^^

impreuna cu Tudor la finish

Ca o concluzie, IM-ul cu numarul 5 simt ca m-a readus in forma, m-a facut sa-mi reamintesc bucuria de la final, am gustat iar din endorfinele cele bune πŸ™‚ si sa ma bucur inca o data ca am posibilitatea sa fac toata aceasta nebunie.

Multumesc tuturor celor care au fost alaturi de mine, inseamna foarte mult pentru mine!

Sa ne vedem sanatosi! πŸ˜‰

Catalin Sanpetrean

Despre Catalin Sanpetrean

Catalin a alergat primul semimaraton in 2011, incercand sa-i demonstreze surorii lui ca se poate alerga si fara a avea un antrenament si un echipament potrivit. Un an mai tarziu alerga primul lui maraton. Lucrurile au evoluat si din 2013 acesta se antreneaza pentru competitii de triatlon pe distanta lunga, Ironman. In septembrie 2014 a terminat primul sau IM. Acum e de 5xIM.

Un raspuns la No. 5. Nu a fost deloc parfum.

Lasa un raspuns

Adresa ta de email nu va fi publicata. Campurile obligatorii sunt marcate cu *