Weekendul acesta am alergat la Maratonul International Bucuresti un semimaraton, o cursa pe cinste in cadrul unui eveniment bine organizat, cu mult soare si alaturi de mii de alti alergatori.
Nici nu mai conteaza ca trenul a avut o intarziere de 3 ore, acum pot zice ca am avut parte de cateva zile pe cinste in Bucuresti. Pentru asta trebuie sa ii multumesc si Mariei care a avut grija sa ma duca prin toate acele locuri speciale din oras. Am avut o zi intreaga pe care am petrecut-o alaturi de ea pe la SportExpo, de unde mi-am ridicat kitul de start, prin oras unde am mancat bine (paste evident) si am adus la zi tot ce s-a mai intamplat de ultima data de cand ne-am vazut la o cafea. Am tarat-o spre seara la o alergare usoara prin campusul de la Universitate (daca tot a iesit soarele odata cu venirea mea in oras), poate la anu alergam impreuna pe undeva, draga Maria! 😉
Ziua concursului a inceput perfect cu un scurt cutremur (pe care nu l-am prea simtit…) insa a continuat cu un cer perfect curat (ne-am si bronzat!). Aceasta cursa a insemnat pentru mine mai mult un antrenament in conditiile in care duminica aceasta vreau sa alerg un maraton sub 3 ore la Maratonul International Budapesta. Prin urmare am ajuns la start fara nici un fel de emotii, avand in gand un singur timp: 1h30’. Inaintea concursului am avut parte de doua tipuri diferite de incurajari, pe de-o parte erau prietenii de pe facebook care imi urau mult succes si sa dau tot ce-i mai bun si de cealalta parte era Tudor ca imi reamintea cat e de importanta miza de la Budapesta si sa nu uit ca aici fac doar un antrenament. Insa cursa te mai fura, startul furtunos te fura, scandarile publicului la fel, iar la mijlocul cursei ceasul imi arata 43min (aproape bine!), partea a doua a cursei insa a fost mai mult prin centru unde era plin de oameni care te incurajau si parca iti dadeau un avant… asa am ajuns cu 3km inainte de finish sa mai am 20 de minute si ma simteam extraordinar, cu absolut nici un fel de durere sau oboseala. Final de cursa: 1:24:30. Ma gandeam cum o sa ii explic lui Tudor asta, dar si cu speranta la weekendul urmator; aveam o pofta fantastica sa continui sa alerg! Nu am mai alergat un maraton din primavara de la Cluj si ma simteam ca un tigru intr-o cusca. Abia astept duminica! 🙂 Ce mi-a placut cel mai mult la MIB 2013 a fost sa alerg pe bulevardele Bucurestiului cufundate in liniste in cadrul unei competitii care devine din ce in ce mai populara!
Acuma ca stiu ca si Tudor a terminat cu bine cursa IM de la Barcelona tot focusul si energia merge spre Budapesta!
Vreau sa ii felicit pe Doriana Comaniciu pentru primul maraton alergat (cu un super timp, 3h41′!), pe Andrei Moldovan pentru recordul personal la maraton (3h13’), pe Laura D. Popescu pentru performanta extraordinara si clasarea pe podium (2h52’), pe echipa de bestani mustaciosi care si-au imbunatatit timpul de anul trecut si pe Mihai Filip si pe Andrei Istrate pentru primul semimaraton alergat (la cat mai multe baieti!), dar si pe toti ceilalti care au alergat la MIB 2013 si au obtinut sau nu recorduri personale.
apreciez mea culpa, chiar daca cu timpul final nu sunt de acord 😛