Maraton Apuseni 2014 – primul si ultimul?

Anul acesta am alergat primul meu maraton montan. In curand nu am sa mai pot folosi cuvantul asta <primul> si nici nu vreau sa cad in ridicolul de a-l folosi prea des. La doar o saptamana dupa duatlonul de la Viena, Maratonul Apuseni a fost o cursa cat se poate de grea pentru care nu am fost pregatit, dar care m-a ajutat sa-mi descopar noi limite ale corpului (inca sunt fascinat!).

Maraton Apuseni 2014Am ales sa alerg cursa asta mai mult din curiozitate si de ce nu, pentru a mai bifa un nou gen de competitie si o noua distanta. Anul trecut am alergat cursa de semimaraton la Apuseni si la fel ca acum, mi-a fost destul de greu sa o termin, atunci insa nu pot zice ca eram la fel de antrenat. In ultimul an am acumulat cateva mii bune de kilometri de alergare, care insa au fost pe plat sau cu diferente de nivel modeste. Cele cateva urcari pe Feleac sau bucatile de Rosetti nu se pot considera antrenament specific pentru un maraton montan.

Maraton Apuseni 2014Cam asa m-am trezit sambata dimineata la startul cursei care avea o diferenta de nivel cumulata de 2200m cu urcari si coborari foarte tehnice, un traseu pe care nu am mai ajuns niciodata si cu o temperatura la start de 18-20 de grade. Oricat de mult a incercat Cosmin sa imi explice cu o seara inainte traseul. nu am avut cum sa imi imaginez dificultatea urcarilor si a coborarilor accentuate. Singurele repere pe care le-am avut au fost profilul traseului oferit de organizatori si timpii obtinuti cu un an in urma de cativa alergatori din Cluj pe care ii cunosc. Asa mi-am trasat un target de timp: intre 4h30m si 5h. Am inceput destul de bine si am incercat sa ma tin de alergatorii din fata mea, la distanta de semimaraton am ajuns sub doua ore, timp mai bun ca anul trecut si ma simteam net mai bine.

Mesajele motivationale de pe parcurs mi-au placut si m-au facut sa ma simt mai bine, preferatul meu a fost “Nu uita ca ai platit sa faci asta!?!”, mesaj plasat pe la mijlocul unei urcari destul de complicate prin soare. Nu am inteles insa mesajele motivationale care promovau alcoolul (berea) de la final… la fel de bine puteau sa promoveze iarba sau stripteuze; am mai spus-o si o mai zic –  alcoolul si sportul nu prea au nimic in comun!

Momentul in care Catalin l-a depasit pe Roland

Momentul in care Catalin l-a depasit pe Roland

Pot zice ca am avut o victorie personala in momentul cand pe ultima coborare l-am ajuns din urma pe Roland Unterweger, alergator foarte bun din Arad, care la toate competitile la care am participat impreuna a scos timpi mai buni. De aceasta data eu am fost acela care a venit cu doua minute mai repede. Cu toate astea, ultimele doua urcari au fost cat se poate de dureroase si m-au facut in final sa zic ca acesta a fost primul si ultimul maraton montan. Spre final am renuntat si eu la lupta, ce-i drept, renuntand sa mai alerg si am inceput sa ma plimb agale spre linia de sosire, corpul fiind patruns de o durere serioasa ca urmare a lipsei de pregatiri specifice.

Catalin pe ultimele sute de metri

Catalin pe ultimele sute de metri

In timpul cursei ai vreme sa te gandesti la multe lucruri, mai ales atunci cand corpul ti-e invadat de durere, adrenalina si endorfine. In momentele grele, frecvent ma gandesc la cat de nedreapta e viata cu unii oameni, care, din motive ce nu tin de ei, nu se pot afla acolo cot la cot cu noi, sa hoinarim pe crestele abrupte. Cu fiecare concurs care trece, sunt recunoscator si ma simt norocos ca pot participa. Cand treci linia de finish uiti de toata suferinta din timpul cursei, ai timp sa te relaxezi si sa te bucuri ca ai reusit sa ajungi la finalul unei curse pe care cu cateva zeci de minute in urma credeai ca nu o mai termini… Ultimul maraton montan? Nu vreau sa ma mai pronunt acum… mai bine astept sa ma mai maturizez putin.

Catalin alaturi de sora lui Ioana la finish

Catalin alaturi de sora lui Ioana la finish

Final de cursa: 4h44m – locul 10 la general si locul 5 la categoria de varsta. Cursa aici.

Singurii care s-au bucurat in totalitate de aceasta experienta au fost cu siguranta pantofii pe care i-am folosit, Asics Gel Fuji-Fell Racer, care s-au fixat perfect pe fiecare coborare in pamantul nisipos si  nu au lasat sa se prinda pamant ud de ei.

Legat de nutritie si hidratare, am luat cu mine 4 geluri GU, cate unul la fiecare 10k, si o sticla de 200ml de apa in caz de urgenta (pe care am indesat-o intr-un buzunar din spate). Daca aveam inca un gel…era perfect! Sticla de apa m-a ajutat foarte mult acolo unde a fost o distanta mai mare de 5k intre doua punct de hidratare.

Dupa aceasta experienta am un respect si mai mare pentru oameni ca domnul Mosion de la Arad, care la cei 80 de ani a terminat maratonul cu zambetul pe buze! Chapeau!

A fost un weekend tare fain, petrecut alaturi de colegii din echipa 360 SPORT si prieteni vechi si noi din toata tara. Felicitari tuturor celor care au alergat si au obtinut rezultate extraordinare!

Organizarea a fost exemplara, traseul bine marcat si voluntarii de pe traseu super simpatici! Pe aceasta cale vreau sa felicit organizatorii pentru ca au reusit sa aduca la start asa multi alergatori si le doresc mult succes pe mai departe! De asemenea, un mare multumesc tuturor fotografilor care au stat in soare pentru noi – ati facut niste fotografii fantastice!

O frumoasa galerie mai jos:

Urmatoarea cursa: half IM la Oradea

Catalin Sanpetrean

Despre Catalin Sanpetrean

Catalin a alergat primul semimaraton in 2011, incercand sa-i demonstreze surorii lui ca se poate alerga si fara a avea un antrenament si un echipament potrivit. Un an mai tarziu alerga primul lui maraton. Lucrurile au evoluat si din 2013 acesta se antreneaza pentru competitii de triatlon pe distanta lunga, Ironman. In septembrie 2014 a terminat primul sau IM. Acum e de 7xIM.

2 comments on Maraton Apuseni 2014 – primul si ultimul?

Lasa un raspuns

Adresa ta de email nu va fi publicata. Campurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit foloseste Akismet pentru a reduce spamul. Afla cum sunt procesate datele comentariilor tale.