Ironman partea 3-a: Epilogul

challenge barcelona

Ironman partea 3-a: Epilogul

Primele 3 🙂 parti le puteti citi aici & aici & aici.

Cum spuneam ceva mai devreme, eu nu sunt o persoana tare sentimentala. Chiar daca dupa ce-am terminat primul maraton in Bucuresti 2010 – am avut vreo 2-3 zile stari emotionale ceva mai ciudate si ma lasam luat de val din orice, de atunci n-am mai avut asa ceva. Atata antrenament te caleste atat pe exterior cat si pe interior (cel putin pe mine), stii cat ai tras si stii ca pana la urma calatoria conteaza. Faptul ca ai ajuns la final este doar o mica atentie. Cum spuneam – ai terminat, foarte bine. Acum ce urmeaza?

Asadar post-Podersdorf nu sufeream de nimic, nu eram too emotional, nu aveam mari revelatii si nu tineam sa multumesc la parinti, catei, purcei samd ;-). Doar lui Leti, pentru fotografii, evident. In schimb, simti ca esti putin mai gol pe dinauntru. Se terminase o etapa. Radu ii spunea post-race blues ;-).  De la inceput am pornit cu ideea ca nu trebuie sa demonstrez nimanui nimic, nici macar mie. Toata chestia asta a venit natural, de la sine si am ales momentul potrivit cand stiam ca o s-o pot face. Dar dupa ce s-a terminat…ce urmeaza (intrebarea obsesiva…)? Si am stat cateva zile sa ma gandesc ce sa fac.

Evident, aveam in plan urmatoarele concursuri, la care eram deja inscris: Maratonul de la Budapesta si Maratonul de la Valencia. Dupa cum va spuneam – daca vrei sa te tii de antrenament, ia-ti un angajament: ambele concursuri erau platite inca din primavara 😉 In plus, mai urmau cele de pe plan local (ceva crosuri locale, semimaratonul de la Oradea), ma rog…ceva mai ne-pretentioase :-). Ca si target initial imi propusesem anul acesta sa cobor sub 3 ore la maraton: chiar daca fitness-level-ul meu de acum este mult mai bun decat era in primavara, nu mai am antrenamentul specific de maraton asa ca sunt slabe sanse sa pot scoate sub 3 ore. Acesta este un caz unde targeturile se modifica: invatatura este ca nu trebuie neaparat sa stai ancorat in ceva ce ti-ai propus, daca lucrul acesta nu mai este fezabil. Tot ce poti face este sa treci peste, sa-ti aduci aminte de motivul (in cazul meu pregatirea pentru IM) pentru care ai sacrificat respectivul scop, si sa-l ai din nou in vedere anul viitor. Acea ‘window of opportunities’ nu este deschisa pentru toate nazbatiile care-ti trec prin cap si cel mai bine este sa te hotarasti care este acel lucru important care trebuie sa se intample. Restul trebuie trecut pe planul 2…

Daca vrei sa mai termini un IM trebuie sa uiti ca l-ai terminat pe primul ;-). Daca ai facut o cursa buna, idem, uit-o cat mai repede. Altfel ramai ancorat prea mult timp in ceva ce-a trecut. In prima saptamana de dupa IM aveam acumulate 7 ore de antrenament: luni eram deja in piscina pentru 1km inot dupa care au urmat 4km de alergare usoara. Marti alergare 8 km. Miercuri alergare 10km. Joi inot 1km si ciclism 35km. Si asa mai departe.

Iar vineri m-am inscris la un nou Ironman –Challenge Barcelona, care va avea loc la 6 saptamani dupa Podersdorf.

Nu prea am multe de scris despre acest lucru: mai am inca o saptamana pana cand, duminica viitoare la ora aceasta (12:22) voi fi probabil pe bicicleta, incercand sa ma lupt cu plicitseala 😉

Later edit: acum la publicarea ultimei parti, am terminat si la doilea triatlon pe distanta lunga – cel de la Barcelona, in 12:30:01. Si maratonul de la Budapesta, in 3:27:59. Dar despre aceastea in saptamanile care urmeaza…

Despre Tudor Sofron

Finisher de 3.8/180/42 totul in kilometrii - si nu doar o singura data :-). Prin ironteam.ro vreau sa fac dovada ca sport poate face oricine si oricand, atata timp cat se doreste cu adevarat acest lucru...

Niciun raspuns la Ironman partea 3-a: Epilogul

Lasa un raspuns

Adresa ta de email nu va fi publicata. Campurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit foloseste Akismet pentru a reduce spamul. Afla cum sunt procesate datele comentariilor tale.