Challenge Barcelona 2013 – partea II-a

edit 04.02.2014 – dupa o mica absenta, continuarea. Pentru cei care-au pierdut sirul nenumaratelor postari, gasiti prima parte aici

…dar n-a fost sa fie chiar asa. Ziua Z a venit si duminica la ora 7 pe plaja din Calella era o mare vanzoleala. Oameni in neopren care-si duceau bagajele in zona de tranzitie, cativa intarziati cu bicicleta dupa ei care se certau cu arbitrii deoarece nu mai erau lasati cu bicicleta in tarc (de aceea este bine sa te duci la race briefing – n-ai surprize la inceputul cursei), fete ingandurate, fete zambitoare…

Eu eram relativ relaxat (ma rog…cat se putea), mi-am dus fiertura (a se citi energy-drink-ul) la bicicleta, mi-am umflat cauciucurile, dupa care m-am reintors la hotel, mi-am lasat pompa si geanta in camera, m-am schimbat in neopren si impreuna cu Leti ne-am dus in zona de start.

Dupa cum spuneam – marea in dimineata aceea a fost tare linistita- cel putin in prima ora, asa ca nu se mai punea problema sa nu se tina proba de inot. Ne-am facut cateva fotografii pe plaja, am dat high5 cu niste copii, am ajutat un nene sa se incheie la neopren (asta-i un sentiment fain – parca te cunosti cu toata lumea si toti iti spun prieteni si toti vor sa te ajute; si de la cei care nu-s stresati mai primesti si un zambet din care poti citi – ‘stai linistit, in 12 ore se termina ;-)’) si timpul a trecut pe nesimtite: in 5 minute trebuia sa fim in tarc, se dadea startul la age group.

 

…care-a fost destul de aglomerat – majoritatea participantilor fiind la categoria de grupa 30-34 (cand am pornit eu) si 40-44 (care au pornit cateva minute mai incolo). N-a fost mai rau decat la Podersdorf – am luat cateva palme / picioare dar nimic semnificativ.

 

Atata timp cat n-au fost peste ochelari, eu ma declar multumit. Strategia era sa ma pozitionez in mijlocul unui grup si sa inot relaxat dupa altii, fara sa-mi mai bat capul cu orientat, uitat dupa balize si altele ;-). Din fericire in prima jumatate a cursei strategia a functionat tare bine, primii 2.1km (atunci m-am uitat la ceas) i-am facut intr-un timp destul de bun – vreo 37 minute; din pacate cu trecerea timpului au inceput sa apara si valurile, care erau tot mai mari. Aici se vede de ce este bine sa stii sa respiri pe ambele parti – eu respir momentan numai pe dreapta – evident partea de unde veneau valurile. Poate din cauza oboselii si-a tensiunii sau poate din cauza neatentiei am luat cateva guri de apa sarata care au fost fatale: am inceput sa vomez – numarand vreo 5 reprize pana la sfarsitul cursei. Acelea au fost cele mai nasoale momente de pana acum de la o sesiune de inot si trebuie sa recunosc ca m-am gandit de multe ori ca nu mai rezist inca 2 km si ca cel mai bine ar fi sa abandonez. In plus, incepuse sa ma jeneze si neoprenul – deoarece mi-am dat eu seama ca cel mai bine ar fi sa inot cu capul afara – asa ca la sfarsitul cursei aveam o rana de toata frumusetea la gat.

Oh weeeeeeeeell...

Nici nu stiu pe ce m-am concentrat mai tare – durerea de la rana sau raul provocat de apa 🙂 – cert este mix-ul acesta a fost unul fericit deoarece nu mai aveam timp sa ma concentrez asupra unei dureri anume :D. Dar cand am iesit din apa – efectiv eram stors de toata vlaga :D. Alt moment in care ma gandeam ca ar fi bine sa renunt. Am iesit impleticindu-ma, in primii pasi n-am auzit nimic nimic – eram dizzy, ametit – in fine, am auzit un Tudor Tudor – era Leti undeva in spate – m-am dus spre ea incercand sa aman momentul schimbului la bicicleta si cautand niste incurajari ;-). Ulterior mi s-a spus ca aratam destul de rau – se vede cred din fotografie 😉

The end of an ocean love affair

Sa nu uit- health check – nici Barcelona n-a fost scutita de un deces – un participant a facut infarct in timpul probei de inot. Asadar – sfatul meu: analize de sange, ekg si o ecografie daca vreti sa participati la orice competitie care presupune mult efort. Deoarece nu stii niciodata cand te loveste… In fine – decizia de moment a fost – continuam si vedem ce se intampla.

 

 

Fresh tomatoM-am schimbat destul de incet – am incercat sa beau niste apa – a intrat greu, am incercat sa iau un gel – era sa fie dat afara, am incercat sa scap de tanti care vroia sa ma ajute cu schimbatul si care nu prea intelegea engleza si eu nu stiam cum sa-i explic in spaniola ca ma dezbrac de tot 😉 – oricum – a fost cea mai lunga tranzitie de pana acum, peste 8 minute.

 

 

 

 

 

 

Partea buna este ca totusi mi-a mai trecut raul asa ca mi-am luat bicicleta si incet incet am inceput sa-i dau bataie…

BikeIn primele 4 ore nu s-au intamplat lucruri notabile – in afara de faptul ca nu reuseam sa mananc nimic. Pe langa gelul care l-am luat in T1 am reusit sa inghesui in mine si 2 baruri – si pe toata durata probei de ciclism acestea au fost singurele mele surse de energie: un gel si 2 baruri :-). Apa am baut relativ putina, n-am mai pastrat socoteala, dar sigur n-au fost mai mult de 3 litri in total; de iso nici nu povestesc, ceea ce pregatisem de acasa a sfarsit neconsumat (nu mai aveam chef de dulce sau sarat) asa ca am inlocuit bidoanele de iso cu apa. Dupa cum spuneam – primele 4 ore au fost ok, n-a fost foarte cald asa ca n-am transpirat prea mult, mai batea si o briza bunicica care te mai racorea putin – iar in conditiile astea am reusit in primii 100-120km sa tin o medie de 31km/h. Dar ultimele 2 ore au fost nasoale: a inceput brusc o ploaie serioasa, care-a facut niste balti de 30-40cm in unele localitati. Evident, pe acolo nu se mai putea rula cu aceeasi viteza, era si destul de periculos – si ca sa nu se intample nimic pe unele portiuni cu apa mai multa am fost incolonati de catre moticiclete de politie. Ca sa va faceti o idee cat de mare era apa – imi ajungea pana la piciorul care era pe bratul pedalier de sus si simteam apa cum ma gadila placut in talpa. Celalat picior nu-l prea mai simteam deoarece era complet scufundat in apa 😉 Toata distractia asta a durat 2 ore si ceva ;-). Cum spuneam – in momente de genul atentia trebuie sa fie la maxim – un concurent din fata mea a reusit sa traga o cazaturi si eu abia am reusit sa-l evit. Nu va ganditi ca faceam drafting 😀 – dar la 20-22kmh sa ocolesti un obstacol la 7 metri in fata – cand nu te astepti – este ceva ;-). Am avut putine remuscari ca nu m-am oprit sa-l ajut – sau macar sa vad daca nu are nevoie de ceva – era un politist langa noi si sper ca acesta sa-l fi ajutat. Voi cum ati fi facut? 😉 Cand am ajuns la sfarsitul probei de bicicleta – ca prin minune ploaia s-a terminat, a aparut si putin soare, mi-am lasat bicicleta si-am fost fericit ca mi-am dus si un tricou de alergare de schimb – altfel sfarseam murat in tri-top. Dupa 8 ore (nevorbind dupa 8 ore de sport) oricui ii se face foame – inclusiv mie, asa ca am incercat sa iau un gel – dar stomacul meu zicea: biscuiti paine sau ceva solid. Nu stiu daca puteam termina fara sa mananc nimic, cert este ca la primul punct de hidratare n-am gasit decat alte geluri, banane, portocale si ceva bar-uri (dar care aveau un gust tare nasol). Asadar…aveam nevoie de o solutie rapida 😉

Care va veni in partea 3-a a povestirii;-)

Despre Tudor Sofron

Finisher de 3.8/180/42 totul in kilometrii - si nu doar o singura data :-). Prin ironteam.ro vreau sa fac dovada ca sport poate face oricine si oricand, atata timp cat se doreste cu adevarat acest lucru...

Niciun raspuns la Challenge Barcelona 2013 – partea II-a

Lasa un raspuns

Adresa ta de email nu va fi publicata. Campurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit foloseste Akismet pentru a reduce spamul. Afla cum sunt procesate datele comentariilor tale.