Berlin insorit

Anul asta a fost ultimul in care am putut sa particip la Maratonul de la Berlin din pozitia de “fast runner” in functie de timpul alergat la Riga cu doi ani in urma si am zis ca merita sa ii mai dau o sansa in speranta ca as prinde o zi buna de alergat. Daca tineti minte, anul trecut la Berlin a plouat, a fost frig si nu am prea avut o experienta extraordinara. Nici nu am avut record mondial cum spera toata lumea. 🙂

 

la Breakfast Run cu Gabriela si Peter

De data asta ce-i drept,  toata treaba a fost pe repede inainte – zburat la Berlin vineri dupa job, sambata alergat la Breakfast Run, apoi luat kit-ul si o scurta plimbare; duminica urma sa alergam si apoi luni dimineata la prima ora ma intorceam deja acasa. Am pornit la drum cu Peter si Gabriela si pot zice ca a fost o experienta cat se poate de placuta inca de la bun inceput.

 

Teoretic, si anul trecut ca si anul asta, am plecat cam in aceleasi conditii – eram la doua saptamani dupa ironmanul de la PodersdorfInsa anul trecut aveam ceva mai multi kilometri alergati. Acum chiar asteptam sa prind o zi buna, sa pot sa alerg cu placere si sa ma pot bucura de dimensiunea acestui eveniment. Mai ales ca anul asta si Peter a prins loc la al doilea sau maraton din seria “Major 6”, care pentru el este “The Thing” pana acum. De la inceput mi-a zis ca isi dorea sa alerge primul sau maraton sub 3 ore si am zis ca l-as putea ajuta sa faca asta.

 

medalia muncita la Berlin 2018

Sa fiu sincer, nu prea aveam incredere in antrenamentul meu de pana atunci, adica sa pot duce o cursa sub trei ore, insa: daca era o zi buna, oare reuseam sa trecem limita asta? 🙂 Prin urmare,  duminica dimineata am luat startul impreuna cu Peter si eram acolo sa tin ritmul si cat mai animat pe Peter. Din punctul meu de vedere vremea a fost excelenta si chiar ma gandeam in timp ce alergam ca o sa fie foarte posibil sa avem un nou record mondial. Asa si incercam sa-l anim pe Peter care nu se simtea prea bine: avea crampe si dureri de stomac. Tehnic vorbind totul a mers pe ceas, i-am ajuns destul de repede pe pacerii de 3 ore si ne-am tinut de ei intr-un ritm de 4:14 min/km. La un moment dat, dupa ce am trecut de semimaraton, Peter nu a mai cooperat si a inceput sa-mi raspunda numai prin semne… 🙂 (abia astept sa vad filmarile din timpul alergarii ^^) Tinea insa ritmul destul de bine; asta pana la km 28 cand deja am inceput sa alergam cu 4:17 min/km. Am zis atunci ca o iau inainte, ca sa termin macar eu sub cele trei ore cum ne propusesem, mai ales ca eu chiar ma simteam excelent si am simtit ca merge chiar mai bine de atat.

 

Berlin 2018

Am inceput sa grabesc pace-ul. Mergeam sub 4 min/km si ma simteam excelent. 🙂 3:50 si nu-mi venea sa cred… de la kilometrul 32 a inceput numaratoarea inversa, traseul era din ce in ce mai animat, la Potsdamer Platz era asa multa lume si atat de galagioasa incat puteai sa uiti de orice. Cred ca de cand am inceput sa fac sport, acum a fost momentul cu cele mai multe endorfine eliberate; mergeam tare, nu ma durea nimic, eram tot un zambet. 🙂 A fost un finish la 3:45 min/km de care sper sa mai am parte de multe ori de acum inainte! Pentru prima data cred ca am venit si cu al doilea semimaraton mai rapid decat primul (la 01:26:09, primul fiind la 01:28:09; exact 2 minute diferenta). Final de cursa: 2h 54m 18s; si foarte fericit. Medalia de departe este una memorabila, cu Eliud si al sau nou record mondial.

 

A fost genul de eveniment de la care plec cu gandul ca as mai incerca si alte alergari in tara respectiva (la fel ca dupa Maratonul de la Paris) asa ca urmeaza maratonul de la Koln (pe care intre timp l-am facut si a fost mi-nu-nat ^^). Urmeaza sa scriu si despre maratonul de la Koln, pe care l-am alergat cu Tudor si unde am reusit sa scad iar sub 2h 50m.

 

Felicitari Peter pentru noul tau personal best, la mai mare! 😉 Felicitari si lui Alexandru Corneschi care a facut o performanta extraordinara si mult succes pentru tot ceea ce urmeaza! Multumesc tuturor celor care mi-au fost alaturi cu ganduri bune, incurajari, inspiratie si sper la randul meu sa va pot ajuta cu ce am eu mai bun de oferit. Cheers! 😉

 

 

Catalin Sanpetrean

Despre Catalin Sanpetrean

Catalin a alergat primul semimaraton in 2011, incercand sa-i demonstreze surorii lui ca se poate alerga si fara a avea un antrenament si un echipament potrivit. Un an mai tarziu alerga primul lui maraton. Lucrurile au evoluat si din 2013 acesta se antreneaza pentru competitii de triatlon pe distanta lunga, Ironman. In septembrie 2014 a terminat primul sau IM. Acum e de 6xIM.

2 comments on Berlin insorit

Lasa un raspuns

Adresa ta de email nu va fi publicata. Campurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit foloseste Akismet pentru a reduce spamul. Afla cum sunt procesate datele comentariilor tale.