Maratonul de la Köln 2018

Aventura de la Cologne a inceput in luna iunie la Pride Cluj, unde l-am cunoscut pe Andreas Wolter, viceprimarul orasului, care a venit la Cluj sa tina un discurs. Asa am aflat ca orasele noastre sunt infratite inca din 1976 si ca ei organizeaza un frumos maraton in toamna, la inceputul lui octobrie. Decizia de a participa a fost super usoara, deoarece am primit invitatia de a face parte din delegatia Clujului, care urma sa participe pentru prima data la acest maraton.

Citeste in continuare

Berlin insorit

Anul asta a fost ultimul in care am putut sa particip la Maratonul de la Berlin din pozitia de “fast runner” in functie de timpul alergat la Riga cu doi ani in urma si am zis ca merita sa ii mai dau o sansa in speranta ca as prinde o zi buna de alergat. Daca tineti minte, anul trecut la Berlin a plouat, a fost frig si nu am prea avut o experienta extraordinara. Nici nu am avut record mondial cum spera toata lumea. 🙂

 

Citeste in continuare

Podersdorf 2018 – mii de traznete

A trecut mai bine de o luna de la singura cursa pe distanta Ironman de anul asta pe care am facut-o si am zis ca nu trebuie sa las timpul sa treaca  fara sa vorbesc putin despre aceasta experienta. A fost a 6-a competitie pe distanta asta, dar cea de la care am avut de invatat poate cel mai mult pana acum.

Citeste in continuare

Scurt raport de cursa – Prima jumatate a lui 2018

Din pura curiozitate am ajuns sa vad rapoartele din prima jumatate a lui 2018, incercand sa-i arat unui prieten cum se pot verifica activitatile din Connect. Si am avut o mica surpriza. Eu acuma am zis de ceva vreme ca mai franez din ritmul si intensitatea antrenamentelor si imi las timp si pentru alte activitati zilnice, insa nu ma asteptam la chiar atat de putini kilometri… Planul era ca in timpul concursului, ca e el de alergare, ciclism sau triatlon, sa am o experienta cat mai placuta si sa termin intr-un timp cat mai rezonabil. 🙂

Citeste in continuare

Rio, ce aventura!

A trecut ceva de la ultima mea postare, adica imediat s-ar fi implinit aproape un an. N-a fost sa fie. Ca o explicatie a absentei mele, pot spune ca in viata mea de sportiv s-au intamplat atat de multe in toata perioada asta si ca despre unele dintre etapele prin care am trecut nu prea m-am simtit confortabil sa vorbesc sau sa dau explicatii. Totusi, stiu ca povestea asta merita impartasita, pentru ca a fost chiar o aventura care nu se intampla in fiecare zi. 🙂
Citeste in continuare

Prima saptamana de cantonament

 

Saptamana de acomodare s-a incheiat cu 10 antrenamente, 12 ore si 160km alergati. Alcossebre este o locatie foarte buna de alergat, traseul de alergare merge pe malul marii si are 8km, cu o diferenta de nivel de 50m. Vremea este excelenta, aerul foarte placut la amiaz (undeva la 20 grade), insa umiditarea si presiunea destul de mare. Localitatea este o statiune de vara care in aceasta perioada este pustie, doar cativa localnici si cateva cupluri aflate la a doua varsta de britanici, nemti si francezi se mai plimba pe malul marii.

Citeste in continuare

Valencia, Mon Amour

A trecut aproape o luna de la Maratonul de la Valencia si uite-ma din nou in drum spre… Valencia. Acum un an, tot aici, am trecut bariera celor trei ore, iar acum ne-am intors sa vedem cat de jos putem cobori. Daca pana acum eu si Tudor ne-am antrenat oarecum dupa ureche, intr-un bun sfarsit ne-am dat seama ca, daca vrem sa avansam, trebuie sa apelam la putin ajutor din partea cuiva competent. Asa am cunoscut-o pe Mihaela Botezan (Miha de acum inainte), undeva pe la mijlocul lunii septembrie, imediat dupa ce ne-am intors de la Podersdorf. Atunci i-am si spus planurile noastre pentru maratonul de la Valencia din noiembrie.

Citeste in continuare

9h42m. Now what?

Nici ca se putea sa am un sfarsit de sezon mai bun de atat! Dupa rezultatul primului IM de anul trecut de la Podersdorf, dar si dupa rezultatele pe care le-am avut anul acesta, am indraznit sa imi setez un prag de sub 10 ore pe care vroiam sa il depasesc sambata trecuta la Campionatul National de Triatlon din Podersdorf, Austria. O sa va povestesc in continuare cum a decurs competitia.
Citeste in continuare

10h 25m… tot mai aproape!

La o luna dupa IM-ul de la Oradea, am ajuns la mult laudatul (de catre Dani si Bela) Iron Man de la Nagyatad, Ungaria (fara licenta). De recuperat, pot zice ca m-am recuperat repede dupa Oradea, mai ales ca am apucat sa dorm mai mult decat suficient intre cele doua competitii. La varsta mea, se pare ca pot duce doua IM-uri intr-o singura luna fara nicio problema si in timpi destul de buni, as zice. Sa vedem si cum.

Citeste in continuare