Catalin a alergat primul semimaraton in 2011, incercand sa-i demonstreze surorii lui ca se poate alerga si fara a avea un antrenament si un echipament potrivit. Un an mai tarziu alerga primul lui maraton. Lucrurile au evoluat si din 2013 acesta se antreneaza pentru competitii de triatlon pe distanta lunga, Ironman. In septembrie 2014 a terminat primul sau IM. Acum e de 7xIM.
Cu siguranta anul 2019 va ramane in istoria personala cu o noua revelatie din care am avut foarte multe de invatat: sportul ma ajuta sa ma simt mai bine dar mai mult de atat, faptul ca prin sport pot sa fac bine si celor din jur.
Aventura de la Cologne a inceput in luna iunie la Pride Cluj, unde l-am cunoscut pe Andreas Wolter, viceprimarul orasului, care a venit la Cluj sa tina un discurs. Asa am aflat ca orasele noastre sunt infratite inca din 1976 si ca ei organizeaza un frumos maraton in toamna, la inceputul lui octobrie. Decizia de a participa a fost super usoara, deoarece am primit invitatia de a face parte din delegatia Clujului, care urma sa participe pentru prima data la acest maraton.
Anul asta a fost ultimul in care am putut sa particip la Maratonul de la Berlin din pozitia de “fast runner” in functie de timpul alergat la Riga cu doi ani in urma si am zis ca merita sa ii mai dau o sansa in speranta ca as prinde o zi buna de alergat. Daca tineti minte, anul trecut la Berlin a plouat, a fost frig si nu am prea avut o experienta extraordinara. Nici nu am avut record mondial cum spera toata lumea. 🙂
A trecut mai bine de o luna de la singura cursa pe distanta Ironman de anul asta pe care am facut-o si am zis ca nu trebuie sa las timpul sa treaca fara sa vorbesc putin despre aceasta experienta. A fost a 6-a competitie pe distanta asta, dar cea de la care am avut de invatat poate cel mai mult pana acum.
Din pura curiozitate am ajuns sa vad rapoartele din prima jumatate a lui 2018, incercand sa-i arat unui prieten cum se pot verifica activitatile din Connect. Si am avut o mica surpriza. Eu acuma am zis de ceva vreme ca mai franez din ritmul si intensitatea antrenamentelor si imi las timp si pentru alte activitati zilnice, insa nu ma asteptam la chiar atat de putini kilometri… Planul era ca in timpul concursului, ca e el de alergare, ciclism sau triatlon, sa am o experienta cat mai placuta si sa termin intr-un timp cat mai rezonabil. 🙂
Au trecut exact doi ani de la ultimul meu ironman, timp in care am reusit sa alerg un maraton in 2h 39m, m-am accidentat in urma experientei Rio, a urmat recuperarea (repaus total aproape un an) si m-am motivat destul de greu sa-mi revin in forma, incepand din aceasta primavara.
A trecut ceva de la ultima mea postare, adica imediat s-ar fi implinit aproape un an. N-a fost sa fie. Ca o explicatie a absentei mele, pot spune ca in viata mea de sportiv s-au intamplat atat de multe in toata perioada asta si ca despre unele dintre etapele prin care am trecut nu prea m-am simtit confortabil sa vorbesc sau sa dau explicatii. Totusi, stiu ca povestea asta merita impartasita, pentru ca a fost chiar o aventura care nu se intampla in fiecare zi. 🙂
Citeste in continuare
Saptamana de acomodare s-a incheiat cu 10 antrenamente, 12 ore si 160km alergati. Alcossebre este o locatie foarte buna de alergat, traseul de alergare merge pe malul marii si are 8km, cu o diferenta de nivel de 50m. Vremea este excelenta, aerul foarte placut la amiaz (undeva la 20 grade), insa umiditarea si presiunea destul de mare. Localitatea este o statiune de vara care in aceasta perioada este pustie, doar cativa localnici si cateva cupluri aflate la a doua varsta de britanici, nemti si francezi se mai plimba pe malul marii.
A trecut aproape o luna de la Maratonul de la Valencia si uite-ma din nou in drum spre… Valencia. Acum un an, tot aici, am trecut bariera celor trei ore, iar acum ne-am intors sa vedem cat de jos putem cobori. Daca pana acum eu si Tudor ne-am antrenat oarecum dupa ureche, intr-un bun sfarsit ne-am dat seama ca, daca vrem sa avansam, trebuie sa apelam la putin ajutor din partea cuiva competent. Asa am cunoscut-o pe Mihaela Botezan (Miha de acum inainte), undeva pe la mijlocul lunii septembrie, imediat dupa ce ne-am intors de la Podersdorf. Atunci i-am si spus planurile noastre pentru maratonul de la Valencia din noiembrie.
Nici ca se putea sa am un sfarsit de sezon mai bun de atat! Dupa rezultatul primului IM de anul trecut de la Podersdorf, dar si dupa rezultatele pe care le-am avut anul acesta, am indraznit sa imi setez un prag de sub 10 ore pe care vroiam sa il depasesc sambata trecuta la Campionatul National de Triatlon din Podersdorf, Austria. O sa va povestesc in continuare cum a decurs competitia.
Citeste in continuare
