Austria Triathlon, Podersdorf 2013 – triatlon pe distanta Ironman – partea II-a (2)

Si partea II-a din partea II-a :-), sper ca nu-i prea plictisitor…

Primele 2 parti le puteti citi aici si aici 😉

Ironman partea II-a – Executia (II)

Buuuuun…deci am inceput bicicleta – timp bugetat 6h. Aici mari evenimente personale n-au fost. 6 ture a cate 30km prin vii, pe drumul national, prin ceva zona protejata, pe langa o ferma de porci. Si repeat ;-). Cel mai greu mi s-au parut primii 90km stiind ca daca ajung aici, restul se termina repede. Asadar am fragmentat cursa in 6 parti si-am inceput sa numar. Pe la km 45 am ajuns intr-o zona unde erau 2 ambulante, multe masini oprite, voluntari si un nene care era intins pe-o targa si caruia tocmai i se facea masaj cardiac. Din pacate am aflat a doua zi ca a murit, ii plesnise aorta :-(. O chestie de genul este destul de deprimanta – si s-o auzi ,dar mai ales s-o vezi…

Leti a stat primele 2 ture, mi-a facut niste fotografii (scopul pentru care merg la concursuri, evident)– dupa care am trimis-o inapoi la hotel. Bicicleta a mers per total ok: am terminat in 6 ore si cateva minute, am baut vreo 5l de apa si izotonic, am raschetat 3 batoane cu cereale si vreo 8 geluri. Ca si timing au fost asa:

• imediat dupa inot vreo 500ml apa + 1/2 banana + 1 gel
• la km 30 de bicicleta – 1 gel
• la km 45 de bicicleta – 1 cereal bar
• la km 60 de bicicleta – 1 gel
• la km 75 de bicicleta – 1 cereal bar
• la km 90 de bicicleta – 1 gel
• la km 110 de bicicleta – 1 cereal bar
• la km 130 de bicicleta – 1 gel
• la km 145 de bicicleta – 1 gel
• la km 160 de bicicleta – 1 gel
• la km 180 de bicicleta – 1 gel

Gelurile pe care le prefer sunt marca GU – am avut 5 cu gust de ciocolata si menta si 3 cu gust de cafea- acestea contineau si cafeina. Apa am baut cam din ½ in ½ de ora, cateva inghitituri.

Ca si pozitie pe bicla- am rezistat vreo 90km aero si restul in diverse pozitii. Saua Adamo ISM a fost superconfortabila, doar ca dupa 3-4h incep sa te doara mici chestii – mai un ligament, mai un tendon, chiar si capul daca-i vant pe afara. Dar cum sunt baiat prevazator, aveam la mine 3 pastile de Nurofen Forte 400 – iar una dintre ele si-a facut treaba exact la timp! Dureri/ crampe musculare n-am avut – Magnesium-loadingul din ultima luna s-a facut simtit.

Si asa s-a terminat si partea de bicicleta – as spune eu cea mai grea. Daca termini acesti 180km in timp ok, n-ai mari probleme fizice (greturi, crampe) si nu esti aproape de cut off time, atunci IM-ul este ca si terminat – ai putea sa te duci sa-ti iei medalia, dar austriecii astia tin la protocol ;). Am lasat bicicleta in tarc, m-am schimbat intr-un nou trusou uscat pastrand doar tri-top-ul  – care are o culoare pe care poti fi sigur ca n-o ratezi, si-am inceput ultima proba – alergatul unui maraton. Timpul tranzitiei a fost in jur de  7 minute…

Si incepem alergatul…Victor deja terminase proba de half, avea chef de glume si de facut poze (dupa ce pozna era el sa faca – de aceea, nu uitati – prezenta la sedinta tehnica si atentia sunt chestii esentiale 😀 – dar o sa revin cu alt post pe tema asta), Leti era impreua cu el – speram doar sa nu-si scoata ochii unul altuia ;-). Din fericire din 10 in 10km tot ii vedeam si erau intregi, destul de voiosi ;-).

Nici alergatul n-a fost cu evenimente personale – am inceput tare – undeva pe la vreo 4:35min/km pentru primii 5km, dupa care m-am cam speriat si-am lasat-o mai moale.  Eram in grafic pentru un IM in mai putin de  12 ore si asta conta cel mai mult. Sa nu uit – 12 ore era timpul planificat de acasa si anuntat cu surle si trambite ;-). Dupa cum spuneam…primii 10km au mers undeva pe la vreo 4:45min/km dupa care urmatorii la vreo 5min/km…si  am progresat geometric tot asa pana cand am ajuns la ultimii km la o medie de 6min/km. Se pare ca alegerea de la inceputul cursei a fost buna – deoarece nu stiu cat as fi putut s-o tin cu 4:35…

Dar realizand ca pot termina sub 12h, m-am cam lenevit si mi-am zis ‘pentru ce sa te mai chinui, oricum termini intr-un timp bunicel’ – si asta s-a vazut la timpul final. Post race, cred ca putem termina maratonul in 3h:35min – 3h:45min. In timpul alergarii, faza nasoala pe care-am prins-o – un tip complet alb la fata, care statea ghemuit pe jos, in pozitia fatului, si care tremura din toate incheieturile. Nasol de tot…

In fine…mai o gluma cu Victor pe la km 25, mai o poza, mai un pupic…si nici nu-ti dai seama cum se termina maratonul.

Doar vezi ca esti pe ultimul kilometru, stii ca mai ai putin, lume care te aplauda, tu iti faci griji ca se intuneca si ca fotografiile de finish nu ies bine pe intuneric…Cu 200m inainte esti atent sa-ti aranjezi numarul, coafura, ochelarii – deoarece nu vrei ca amintirea de la un IM sa fie o poza de finish in care arati nasol 😉 – si te gandesti la expresia – ‘dude, wherever I go, I go in style’, iti atarni un zambet tamp pe fata si treci linia ;-). Basta. Finish. Over. Aus. Cam atat dureaza…

 

Nu tu lacrimi, nu tu sentimente. Ai terminat, foarte bine. What’s next?

 Acum – in versiunea prelungita – primesti medalia, esti asteptat intr-un tarc unde se incalzeste un gulas (da da…nu se face, se incalzeste) – tragi o inghititura pe care in secunda urmatoare esti pe punctul de-a o scuipa afara ;-). Dupa care te mai intinzi putin pe jos, iti dai seama ca ai facut o prostie cat tine de mare – dar asa de bine mirosea – ceri niste apa, dar vrei s-o dai si pe aia afara…te gandesti sa mergi pana la cortul medical pentru un check – reusesti sa faci cu chiu si vai cei 500m, simti ca mirosi nu foarte placut si ca cei care nu miros ca si tine fac cerc in jurul tau ;-), ajungi la cort care arata ca un spital de campanie – fit bodies connected to equally fit iv’s, ti se ia tensiunea, pulsul si glicemia si ti se spune sa nu mananci nimic timp de vreo 2 ore. Pentru masaj era alt cort unde era o coada ca pe vremuri, la paine ;-). Si eu care vroiam doar un cantar, sa vad pentru statistica cati litri de apa am scos din mine…;-)

Ne mai invartim noi pe acolo, incercam sa ne lipim de un tricou extra pe care sa-l dam drept cadou – mesajul era ‘No pain no gain’, nu-l primim [ v-am spus ca austriecii astia tin la protocol?],asa ca ne ducem spasiti la tarcul de biciclete sa-mi recuperez mica avere lasata acolo…

Ca si ciudatenie de final – dupa ce mi-am luat lucrusoarele din tarc am auzit un fasait luuuuung la roata din fata a bicicletei – evident, era o pana. Ce bine ca s-a intamplat pe final…;-)

Niste ganduri in ultima parte…