2h:53min – Zurich Marato de Barcelona

Ei bine, cand ma gandesc la timpul acesta imi aduc aminte de primele alergari, cand daca treceam de 7min/km si 2km alergati era un lucru mare. Si ulterior de progresul treptat la maraton: 4h:30, 3h:55, 3h:23, 3h:13. De fiecare data credeam ca am coborat la limita inferioara si ca nu se mai poate cu mult mai jos. Ca o paranteza, in lunga pauza de scriitor semidoct πŸ˜€ puteam sa mai scriu despre vreo 2-3-4 curse – inclusiv despre una dupa care prietenii m-ar fi vizitat undeva intre Col du Galibier* si Col du Lautaret ca sa-mi aduca flori :D, cateva Ironmanuri (bine, doar distanta) si niste maratoane – am preferat sa fiu haterit personal si nu pe fb ;-). Sa revenim in schimb la subiect…;-)

Au urmat un 3h:08, 3h:06…dupa care in primavara lui 2015 2h:58 la Roma. Ma minunam de fiecare data ca s-a mai putut inca putin. Chiar daca in timp absolut nu-i o mare diferenta (in 2-3 minute poate nu apuci nici macar sa pui hainele transpirate la spalat si despre cineva care-a facut un 3h:01 as zice doar ca a avut o zi proasta) , ca pace pe km era un progres seminificativ: 4:37, 4:22, 4:14, 4:10. Intrebarea era pana unde se poate? Pana acum Valencia din 2016 a fost singurul maraton cu program de antrenament dedicat si singurul la care-am avut ca scop sa-mi bat timpul precedent. Deoarece…daca faci si Ironman e putin cam mult sa tragi in 3 directii, nu-i asa? πŸ˜‰

Iarna lui 2017 m-a gasit cu un chef nebun de antrenat…aaaaa…alergat. Deoarece in septembrie / octombrie am avut o gripa nasoala (care tind sa cred ca a revenit, deoarece zilele trecute abia vorbeam) si n-am facut aproape nici un kilometru (m-am dus la Berlin si-am vazut maratonul din pat, din fericire nu unul de spital), am recuperat in noiembrie si decembrie: 300 si 360km. Simtindu-ma destul de bine si cu aceeasi pofta, am continuat si in 2018: 260, 320 si 180 de km alergati pana acum in ianuarie, februarie si martie. Cu tot tacamul: long run-uri, speedwork la pista pe grade cu minus in fata, fartlek…plus bicicleta indoor (aka Zwift) si inot – sa nu uitam care-i de fapt sportul principal ;-). Am avut noroc ca mai mult (sau mai putin πŸ˜€ ) a participat si Catalin la antrenamente dar partener relativ constant a fost Peter Grezer, care oricum alearga (foarte) mult si vrea (si sigur poate!) sa scada sub 3h la maraton. Si, deoarece propunerile au fost constructive, fiecare a facut cam ce voia sa faca celalalt: asadar, eu am fost cu bucatile, Peter cu long run-urile si din cand in cand au fost bucati introduse intr-un long run. Per total, cred ca toata lumea a fost multumita (chiar daca Cata s-a plans de cateva ori ca-i cam frig afara :D). In plus, Garminul 935 imi indica din cand in cand in VO2 max de 63, asa ca incepusem sa fiu convins de eficienta campaniei din iarna (edit: chiar nu cred in estimarile alea, dar da bine pe fb – baietii stiu despre ce vorbesc πŸ˜€ ). Iar cuΒ putina atentie la alimentatie am oscilat intre 68-69kg toata iarna, race-weight-ul cu care se pare ca-s obisnuit.

Daca cineva vrea date tehnice legate de sesiunile pe care eu le consider de calitate – bucatile le-am facut de 600+200m sau 800+400m undeva la 3:45 min/km iar tempo-ul a fost o progresie din 5 in 5km pana la 3:50 pe ultimul km. Long run-urile undeva intre 5-5:20min /km si de regula toate au fost mai lungi de 25km. As mai fi facut si bucati de 2000 dar n-am prins ziua suficient de calduroasa.

Pentru 2018 ma inscrisesem din 2017 la maraton la Barcelona si Roma (ulterior adaugand pe lista si Viena), scopul declarat fiind un target de aproximativ 2h:55 – sau orice alt timp care sa fie mai bun decat cel precedent obtinut la Valencia in 2015. Iar planul era sa-mi confirm forma la Barcelona urmand sa trag la Roma.

Despre Barcelona stiam ca-i usor valurit, dar pana nu ajungi la fata locului nu prea poti face un assesment clar al dezastrului ;-). Cand am ajuns la Expo cu Catalin si Horatiu, il aud deodata pe Cata cum imi spune β€œMan…uita-te ce inclinat este” iar eu, uitandu-ma atent la video-ul cursei am observat cat de mult s-a modificat unghiul de la camera cu care era filmat traseul :-). Well…in sinea mea mi-am zis – cu siguranta un nou PB va fi Roma, deoarece la Barcelona sigur va fi greu.

Din ciclul lucrurilor pe care sa nu le faci niciodata inainte de maraton- deoarece am mers la Barcelona impreuna cu maica-mea sa-i arat lumea πŸ˜€ – sambata inainte de cursa am facut vreo 30 de mii de pasi ;-). Si din experienta, pot spune ca am uitat de regula aceasta cam de fiecare data – iar principalul meu critic – Leti – imi zice tot de fiecare data ca din cauza asta nu performez πŸ˜€ (ma rog, ea mai are si o alta teorie legata de ne-performare). Iar pasii aceia multi ii faci mai ales daca ai si cu cine –lista de prieteni din Cluj participanti la maraton fiind destul de lunga: Butuceii, Horatiu, Rares, Miha (doar spectatoare :D) – ne-am intalnit prin multe piete, am vizitat ceva biserici si seara barbatii adevarati au tras cate-o bere – eu, ca de fiecare data, m-am abtinut ;-).

Fast forward la ziua de duminica (deoarece la Sagrada Familia sau pe langa Casa Batllo merge toata lumea :D) – startul se da la 8:30 – este racoare dar destul de placut. In Placa de Espanya este un sens giratoriu enorm, cu n guri de metrou, o zona expozitionala si Muzeul National de Arta al Cataloniei undeva in spatele startului. Ne intalnim toti, Aniela ne face a 124-a poza de grup…timpul trece destul de repede si dintr-o data imi dau seama ca am apasat butonul de start de la Garmin ;-).

Primii km trec repede – ca la orice maraton cand stai in prima linie s-a pornit destul de tare –siΒ  chiar daca dorinta era acolo, m-am temperat: planul era undeva la 4:05 min / km, nu cu mult mai repede de atat. Asadar, pana la prima panta, totul in grafic. Diferenta de nivel la Barcelona – aprox 160m – este data de 4+1 delusoare, 2 pe la inceput, 2 in zona semi-ului si cireasa de pe tort, cel de pe ultimii 2km. Planul era sa nu pierd mai mult de 10-15 sec fata de medie pe fiecare panta, sa nu fac un surge prea mare, deoarece speram sa pot recupera pe coborare. Asadar primele 4 delusoare au trecut conform planului . In plus, pentru cine ma stie – cum sunt obsedat de cifre, pe urcari am stat cu ecranul de Power de la Garmin, uitandu-ma destul de des la ceas sa fiu sigur ca nu ma ia entuziasmul pe dinainte ;-). Din pacate pe la km 8 Catalin a spus ca-i putin cam tare pace-ul, zicandu-mi s-o iau in fata. Chiar daca sa alerg singur restul de 34km nu mi-a suras, deoarece ma simteam bine, i-am urmat sfatul. Primul semi l-am trecut in 1:26 (cu Cata la 1min in spate- deci nu m-am dus chiar asa de tare precum credeam eu :D) , fiind relativ incantat si putin mirat de cat de bine ma simteam. Dar cum erau conditii ideale – putina umiditate, vreo 16-18 grade si fara prea mult vant, am continuat sa trag constant. Pana la kilometrul 30 treaba a mers ceas – deja incepeam sa ma intreb cand vor aparea (sau de ce n-au aparut) eternele dureci de quadriceps, micii carcei sau nenea acela cu cornite care-ti spune ca nu mai poti πŸ˜‰ si ca trebuie sa incetinesti.

Sa fac o paranteza – deoarece m-am hotarat sa cheltui ceva mai putin pe geluri & co (cei care ma cunosc stiu ca-s zgarcit) – ultimele maratoane le-am facut pe gelurile Aptonia de la Decathlon. Gust ok, consistenta ok, compozitie ok. In plus jeleurile cu citrice mi-au placut in mod deosebit, sunt usor de carat iar smoothie-ul cu banana merge numai bine pe bicicleta sau inainte de start;-). Din pacate activatorul de la Aptonia are un gust scarbos, asa ca am folosit pe la km 26 una bucata de la Sponser. In total in cursa – 3 geluri (2 Aptonia si 1 GU Roctane de la organizatori), 4 jeleuri si 1 activator.

Revenind – kilometrul 30 a venit la pachet cu niste muschi destul de intariti si din acel moment am cam inceput sa numar kilometrii ramasi :-). Imi spuneam – faci sub 3h daca ii faci pe restul la 4:45, la km 35 – faci 2h:57 Β daca continui tot asa – singurul moment nasol a fost cand m-am incurcat in socoteala si-am facut km 36 de vreo 2 ori ;-). Dar mental eram inca tare – vedeam cum depasesc colegi de suferinta si stiam ca nu mai este mult:

Asadar am incercat sa trag cat mai constant, incercand sa-mi distrag mintea cu tot felul de chestii: ma uitam la alergatorul din fata, incercam sa numar pasii, cautam o chestie repetitiva…orice :-). Daca as fi facut bucati cu Peter, m-as fi uitat probabil la coada lui, care ma fascina cu cata precizie batea in acelasi loc la fiecare pas ;-). Deh, fiecare cu OCD-ul lui ;-).

Dar momentul nasol a venit la km 40 – nu ma asteptam ca ultimii 2km sa fie asa de grei. Pe la inceput, am simtit un carcel in gamba stanga, asa ca vreo 300m am alergat cu piciorul cat mai intins, cam ca Robocop :-). Vedeam undeva departe o poarta mare si alba, banuiam ca pe acolo e finish-ul…doar ca era β€œ a bit too far” :-). Atatea dureri, sincer, nu-mi aduc aminte sa mai fi avut la o alergare: toti muschii erau ca o piatra, simteam deja fiecare denivelare in asfalt, ma enervau zgomotele si lumea care se agita pe margine :D…ajunsesem la poarta…ceasul striga 42.2…finishul in schimb, era la stanga, 300m mai incolo ;-). A urmat ultimul strans din dinti…si…2h:53:29. Asa de rupt dupa n-am fost nici macar la cel mai tras Ironman (10h:01, pentru posteritate :D) pe care l-am facut.

M-am mai invartit in zona de finish, m-am uitat la expresiile celor care veneau…erau multi care-si stergeau o lacrima, multi cu mainile in aer si multi care se intindeau instant pe asfalt ;-).Β  Pana la 3h relativ putina lume, dupa aceea au inceput sa vina mici grupulete. Cu Cata m-am intalnit dupa cateva minute, am mai stat sa vedem daca mai vine cineva din grupul de clujeni alergatori dupa care ne-am dus la sediul general al clujenilor – o cafenea pe care-a vazut-o si Horatiu fara ochelari, inainte de start ;-). Acolo a urmat tura urmatoarelor 248 de poze πŸ™‚ – si vreo jumatate de ora de schimbat impresii cu baietii.

In incheiere – eu am mai spus-o, o repet: Good things come to those who wait ;-). Daca ai rabdare, cresti incet si sigur, rezultate nu se vor lasa asteptate. Evident, β€œin the grand scheme of things”, 2h:53 e un timp irelevant, realizat de multi altii, dar pentru mine a fost un mic milestone, o confirmare ca ceea ce fac fac bine si un mic imbold sa trag mai departe. Cat? Nu stiu inca exact – povesteam cu Horatiu ca cei care zic ca β€œthe sky is the limit” sunt naivi si sunt complet de acord cu aceasta – dar simt ca inca vreo 3-4 minute tot mai pot castiga. Cand? Iarasi nu stiu exact, in momentul de fata raspunsul este atunci cand cel putin o jumatate de an o sa fac pregatire specifica de maraton pentru sub 2h:50.

Este fain la Barcelona? Este, dar nu este traseu de PB si sincer inca ma minunez (si inchin!) cum a facut Roli Unterweger 2:40 acum cativa ani aici ;-). Dupa mine, ca traseu, atmosfera si organizare ramane Valencia unde o sa incerc sa ajung cat mai des posibil ;-). Urmeaza maratonul de la Roma – unde sper sa am parte de cea mai relaxanta cursa posibila πŸ˜‰ – si semimaratonul de la Cluj unde impreuna cu Cata vom fi paceri la 1h:30 si unde Runners Club va asteapta cu un traseu fain prin centrul Clujului, atmosfera si cu un kit de participare cel putin generos πŸ˜‰

 

*cu multumiri lui Marius ca m-a adus acasa si lui Dani cu care-am suferit vreo 100 de km, baieti – intotdeauna tampeniile facute intr-un grup cat mai mare sunt cele mai reusite πŸ˜‰

Despre Tudor Sofron

Finisher de 3.8/180/42 totul in kilometrii - si nu doar o singura data :-). Prin ironteam.ro vreau sa fac dovada ca sport poate face oricine si oricand, atata timp cat se doreste cu adevarat acest lucru...

3 comments on 2h:53min – Zurich Marato de Barcelona

  • πŸ™‚ la optimismul si antrenamentele voastre un 2,45 este un “sky” ce va
    fi atins in 2018;-).

    Incercam sa ne vedem la Valencia!;-)

    Spor si incredere!

    • as zice mai degraba un 2019…si nu sunt chiar asa de optimist ;-). sincer, cu un 2:49 as fi multumit for a lifetime, ca sa zic asa…;-)

Lasa un raspuns

Adresa ta de email nu va fi publicata. Campurile obligatorii sunt marcate cu *