Rio, ce aventura!

A trecut ceva de la ultima mea postare, adica imediat s-ar fi implinit aproape un an. N-a fost sa fie. Ca o explicatie a absentei mele, pot spune ca in viata mea de sportiv s-au intamplat atat de multe in toata perioada asta si ca despre unele dintre etapele prin care am trecut nu prea m-am simtit confortabil sa vorbesc sau sa dau explicatii. Totusi, stiu ca povestea asta merita impartasita, pentru ca a fost chiar o aventura care nu se intampla in fiecare zi. 🙂
Citeste in continuare

GR7 Podul Olt…reloaded by Mihai:)

DSC_2561

Auzisem de Gentlemans’ Race (GR) de vreo 2 ani dar nu m-am gandit niciodata serios sa particip, fiindca stiam ca trebuie sa ai o echipa de 4-6 oameni cu care sa te inscri iar eu sunt  mai degraba un calaret singuratic (boala de triatlonist) si nici nu ma simteam in stare sa mobilizez o echipa. Mai stiam si ca locurile sunt limitate si  ca evenimentul e sold-out in cateva ore (un fel de-a spune sold-out ca de fapt inscrierea nu costa nimic) deci multe motive sa privesc de la distanta fenomenul.

Citeste in continuare

The IRONTrain…

gr72Cu minute bune inainte de start ma tot holbam la tabla cu echipele si timpii de start si ma gandeam: oare de ce nu le-am zis Irontrain? Ironteam & friends suna mai mult a iesire la picnic pe 2 roti.

Poti spune orice despre GR7 de la Podul Olt, dar numai picnic pe 2 roti nu a fost…..144 Km, 1000+ diferenta de nivel (depinde pe care Garmin il intrebi), 4 urcari mai mult sau mai putin ‘provocatoare’

Citeste in continuare

Prima saptamana de cantonament

 

Saptamana de acomodare s-a incheiat cu 10 antrenamente, 12 ore si 160km alergati. Alcossebre este o locatie foarte buna de alergat, traseul de alergare merge pe malul marii si are 8km, cu o diferenta de nivel de 50m. Vremea este excelenta, aerul foarte placut la amiaz (undeva la 20 grade), insa umiditarea si presiunea destul de mare. Localitatea este o statiune de vara care in aceasta perioada este pustie, doar cativa localnici si cateva cupluri aflate la a doua varsta de britanici, nemti si francezi se mai plimba pe malul marii.

Citeste in continuare

Valencia, Mon Amour

A trecut aproape o luna de la Maratonul de la Valencia si uite-ma din nou in drum spre… Valencia. Acum un an, tot aici, am trecut bariera celor trei ore, iar acum ne-am intors sa vedem cat de jos putem cobori. Daca pana acum eu si Tudor ne-am antrenat oarecum dupa ureche, intr-un bun sfarsit ne-am dat seama ca, daca vrem sa avansam, trebuie sa apelam la putin ajutor din partea cuiva competent. Asa am cunoscut-o pe Mihaela Botezan (Miha de acum inainte), undeva pe la mijlocul lunii septembrie, imediat dupa ce ne-am intors de la Podersdorf. Atunci i-am si spus planurile noastre pentru maratonul de la Valencia din noiembrie.

Citeste in continuare